TOP

Mama SRL

cine rămâne în urma

Cine rămâne în urma?

Despre invazia din Ucraina o sa învețe copilul meu la școală mult mai târziu și o sa depindă de multe care va fi ilustrarea realității. Despre realitatea de acum e prea mic sa ii povestesc. Așa ca pot doar sa îmi pun eu întrebări și sa încerc sa găsesc răspunsul rațional la întrebările pe care și le pun multi din jurul meu. Daca lucrurile continua în invazia aceasta continua, cine rămână în urma? 

Ce vreau sa spun? Vreau sa spun ca inevitabil ne-am pus întrebarea când va face pasul spre România, când se vor găsi și la noi aceia care sa vrea Ținutul secuiesc rupt de România și tot așa. Poate nu va fi pe termen atât de lung, dar îmi doresc sa nu stau prin preajma și sa resimt toate aceste frământări. Da, generatia mea s-a trezit în proces de testare a schimbărilor în învățământ, în libertate, în exprimare, ai voie, n-ai voie constant schimbate, e bine, nu e bine constant schimbate. Totul în jurul nostru a fost schimbător. A fost mai ceva ca instalarea într-un nou teritoriu. Aveam mereu vecini noi, mereu reguli noi. Am pornit de la nu ai voie sa spui asta, am continuat cu ai voie și e normal sa ieși în evidenta, apoi am revenit la trebuie sa stam în banca noastră, apoi am învățat sa ieșim din nou în strada cu mult tupeu, apoi am redescoperit ca părinții aveau dreptate când spuneam ca vin ai noștri, pleacă ai noștri, noi rămânem tot ca prostii. Si da, aceasta întrebare cu cine rămâne în urma e natural sa mi-o pun. Sustin ca e bine și frumos sa trăiești în România, dar nu vreau sa moara nimeni din familia mea pentru o țară corupta și plina de politicieni corupți. Imi doresc sa fiu printre acei oameni deștepți care pleacă din casa în flăcări. Incotro? Habar nu am. Nu știe nimeni. Nu am un plan. De fapt nimeni nu vrea un război în secolul 21. 

Si acum serios vorbind credeți ca vor rămâne multi în urma? Eu cred ca la fel ca mine vor gândi și cei cu studii și cei fără studii, vor gândi și cei cu bani și cei fără bani. De fapt întreaga scârbă pe care o resimte generația mea fata de tot ce a venit peste noi în ultimul timp. De ce resimțim așa ceva? De ce suntem indreptatiti sa simțim așa? Pentru ca lipsa de moralitate pe care o au oamenii de la putere, o simt și cei care sunt plătitorii de rând. Daca tot platim pentru armata, sa ne apere ei, dar cum nu avem încredere în ei pentru ca armata e și ea plina de nepotisme și relații, mai bine fugim din calea pericolului. 

In plus ca realmente vorbind nu văd cum în secolul 21, un secol al informației transmise instant, al imposibililtatii îngrădirii realmente a comunicării, mai este vreun domn care se va duce naționalist sa lupte pentru țară. Cine dracu lupta pentru o țară corupta? Da, mai sunt și altele pentru care oamenii se lupta. Dar eu care bifez în continuare ca funcționale blocurile comuniste, căci cele noi declarate finalizate pe hârtie, nu sunt nici măcar finalizate funcțional, care apreciază în continuare multe din valorile epocilor trecute, boemia care a dat arta și valoare unei societăți de comercianți și țărani, nu pot sa lupt pentru un nor de non-valoare și lipsa de moralitate. In tot acest context aș vrea sa cred ca cine va rămâne în urma va fi în stare sa isi stingă și lumina singur. 

Post a Comment