Copil mancacios
Stabilirea unei rutine de masa pentru bebelus este ceva ce in cazul nostru a durat ceva. Am visat mereu la un copil mancacios. Totusi, in acelasi timp, imi doream sa am un copil independent. Si al meu s-a dovedit a fi exact asta. Asa ca nu dorea sa manance nimic ce nu putea fi luat cu manuta lui. Minunat! Doar ca asta a fost o mare provocare pentru intreaga familie. A trebuit sa ma gandesc mereu la schimbarea retetelor pentru a-l face sa manance ceva ce putea apuca. Supa era o mare provocare, dar am gasit metode sa il facem sa manance: cu paiul si separand legumele de carnea din supa. Pe scurt carnea si morcovii erau scosi si ii lua bucatica cu bucativa, apoi supa era mancata cu paiul. Uneori supa avea bucati mai mari de morcovi si uneori supa insasi avea bucati fine de legume pentru a trece prin pai. Pentru paie, ca o nota generala, am folosit paie din metal si copilului i-au placut maxim. Sustenabil si practic intrucat mama e mereu pe fuga.
Iata cateva lectii bine invatate:
Prima lectie si cea mai importanta este sa nu il fortezi sau pacalisti pe copil sa manance ceva. Principala lectie invatata in timp ce incercam sa facem un copil sa fie mancacios a fost sa nu ne panicam daca refuza mancarea. O va face in propriul lui ritm. Este doar o problema de timp. Si laptele sau formula este in regula pentru el pana mai tarziu in primul an de viata. Daca a depasit perioada laptelui sau a formulei, atunci doua-trei zile il vor aduce la finalul “grevei foamei”. Tocmai ce am testat o asemenea perioada si l-am vazut ca acum mananca ce ii place cu entuziasm.
A doua lectie invatata: copiii au un instinct de auto-conservare foarte bun. De aceea este important sa te pastrezi concentrata pe ce ai nevoie sa obtii si sa il lasi sa aleaga ce il face fericit. Cand ii e foame iti va arata semne si va alege orice sa manance. Poate alege painea pentru o perioada. Al meu a inceput cu paine, biscuiti si fructe. Mai tarziu au fost acceptate si legumele cand s-a terminat greva foamei si nu mai existau optiuni. Carnea a fost si ea putin mai greu de acceptat, dar din nou, cu gateli proaspete sub nasul lui, pare sa se bucure si de ea. Imi place sa cred ca avem totusi un iubitor de carne la fel ca noi.
A treia lectie invatata in mod amuzant: cand va fi provocat de alti copii, bineinteles ca va manca. Nu stiu multi copii, dar am meu a sarit la masa cand a vazut alti copii mancand. Nu e nimic mai bun decat un exemplu asemanator pentru a-i face pe copii sa manance. Adora sa imite. Sunt un mare fan al socializarii pentru cei mici si cred ca un comportament de maimutica este exact ce fac copiii. Copilul meu nu a mancat inainte sa ajunga la o masa mare cu toti verii lui si unde s-a panicat ca nu mai prinde nimic de mancare. A gustat ceva din farfuriile vecine, a fost amenintat ca o pateste daca ia din farfuria unei fetite si apoi a mancat tot ce a prins. Si atunci ne-am dat seama ca aveam un copil normal, pur si simplu nu isi gasise provocarea. Urmatorul pas a fost sa iesim in parc cu suficiente gustari si pentru ceilalti copii. Si da, va manca orice impart strainii. Tot ce e din sursa necunoscuta este excelent. Poate nu are incredere in gusturile noastre. Ce putem sa facem? Trebuie sa traim cu noi insine intrucat el creste si devine si mai pretentios cu fiecare zi.
La inceput am verificat ca am toate obiectele necesare sa tin copilul la masa, dar curand am descoperit ca nu e tocmai stilul lui. Fiul meu adora sa se joace si sa manance. Nu e sanatos, dar asta functioneaza pentru el. Si ca sa fiu sincera intreaga mea sarcina am facut fix asa: lucram si mancam. Scaunul meu Nuna a fost cumva un cusur personal petnru casa, pare ca simplul inaltator, pe care l-a iubit din prima zi, a fost o optiune mult mai buna pentru el. Acesta era folosit pentru pranz. Gustarile se intamplau afara. Copilul meu mancacios era mereu pe fuga intrucat era nerabdator si activ. Asa ca am invatat sa ii dau sa manance diverse gustari pe masura ce ne plimbam si vedeam orasul. Daca la inceput refuza ceva, pentru ca era atras de peisaj, nu mai acorda atentie gustarii si musca orice. Este un truc pe care l-am invatat si care a functionat pentru copilul meu sa manance fructele cand incepuse sa le refuze. Este doar un exemplu, nu o regula.
Retetele noastre pentru introducerea diferitelor gusturi in alimentatia copilului nu au functionat dupa planul normal. Am oprit o vreme si am inceput din nou. Totusi, nu i-au placut legumele la inceput deloc. In cele din urma s-a hotarat ca ii place avocado cu mar. Nu era o reteta comuna, dar a fost ceva inventat cand am ramas fara solutii. Aparatul de gatit cu aburi Philips Avent a fost un prieten bun in toate incercarile mele. Am gatit marul la aburi, apoi am adaugat avocado si am facut piure. A iesit ceva gustos care a fost placut de cel mic. Si obisnuiam sa avem multi avocado in frigider. Acum adora feliile de avocado mai degraba decat piureul si nu mai mananca asa des.
Cand nu am vazut ca nu ii placea ce am gatit noi, am mers la supermarket si am luat de acolo mancare pentru copii. Borcanele de mancare de la Hipp au fost o optiune foarte buna. Mai tarziu Babybio a devenit un prieten francez apreciat. Aceasta au fost intens folosite intrucat eram mereu pe fuga cand trebuia sa ii dam sa manance si erau foarte la indemana. Imbratisam ideea unei vieti sanatoase, dar ar trebui sa ne adaptam si la realitatea viitorului lui care poate sa nu mai fie asa sanatos. Nu sunt sigura de cata gateala o sa mai aiba parte fiul meu in viata lui. Asa ca invatandu-l pas cu pas sa accepte si mancaruri gata facute este o idee buna. Am folosit aceste produse gata preparate si el le-a adorat. Nici eu nu sunt o mare fana a gatitului. Desi pandemia m-a invatat sa gatesc, inca sunt mare fana a mancarii care vine direct preparata. Gatite rapid sau incet, stomacul meu adora un pic de paste, pizza sau salate. Orice altceva poate fi un bonus daca mergem la un restaurant bun si gustos.
In plus fata de aceste lectii, sunt regulile de baza cand vine vorba de dieta unui copil: sa nu ii dam dulciuri sau ciocolata. Cred ca pentru cei care nu au apucat sa vada efectele ciocolatei asupra unui copil, este greu de crezut ca este ceva gresit cu consumul ei. Le sugerez sa citeasca un pic despre asta si sa inteleaga cum functioneaza ciocolata asupra noastra. Ciocolata le da o crestere brusca de energie si apoi coboara intr-un exces de panica si frica. Dulciurile au un efect similar cu ciocolata in functie de tip si cantitatea de zahar. Este o alegere personala sa le dam copiilor ciocolata, dar, ca nota generala, eu nu as recomanda. Am promis ca oricat de incapanat ar fi, nu va gusta inca ciocolata.
Un copil mancacios nu se bazeaza pe o reteta. Depinde de fiecare copil si felul lui de a face fata acestei provocari. In principiu au nevoie sa isi adapteze foamei la obiceiurile culinare. Este o problema de obisnuinta cu gusturi si ingrediente noi. Nu au dinti, apoi au dinti, apoi trebuie sa mestece si tot asa. Am observat, spre exemplu, cum copilul meu mancacios, care obisnuia sa manance multa rodie cu tot cu samburi, acum scuipa samburii. Asta inseamna ca a devenit un mancator mai rafinat si pot sa am incredere in el ca nu se va ineca cu alte lucruri fine pe care le mananca. Este reconfortant intrucat mancaciosii nu au inca maniere si mananca mereu de parca le fura cineva mancarea din fata. Si asta poate duce la pericol de inecare.
Tot aud parinti care se plang despre copiii lor care nu mananca. Am trecut prin aceasta drama pana a devenit un copil care mananca moderat. Cand ma uit acum inapoi la acele zile, realizez ca e doar o problema de perspectiva. In fond, copiii din Africa traiesc fara mancare atat de mult timp si ii vezi alergand la maratoane si castigand. Asta ii face destul de sanatosi din punctul meu de vedere. Sigur, trebuie sa fii un supravietuitor ca sa treci de copilarie fara hrana suficienta si dieta potrivita. Dar instinctul de supravietuire la bebelusi si copii este cel mai puternic. Asa ca va rog sa nu va panicati daca nu aveti inca un copil mancacios! Sigur ca pot fi explicatii si solutii plauzibile pentru a fae un copil sa manance, dar noi ne uitam la cel mic care nu prea proceseaza informatia si multiplelel ambitii din jurul sau. De aceea sunt asa de fericita sa vad in jurul meu oameni care la al doilea copil sunt relaxati. Daca voi avea vreodata al doilea copil promit sa imi pastrez calmul in privinta acestui subiect. Chiar si acum cu singurul meu copil incerc sa imi pastrez calmul cand pare sa treaca printr-o perioada cu pofta de mancare scazuta. Sigur va deveni si el un copil mancacios ca doar nu o sa moara de foame.
