Bucharest
15 Apr, Thursday
12° C
TOP

Mama SRL

Cum arata zapada si alte povestiri

“Cum arata zapada” este o poveste minunata gasita la Kaufland intr-o fuga rapida la cumparaturi. M-am indragostit de ursulet de prima data si nu am gasit cale sa nu cumpar minunatia. Si in seara asta mi-am adus aminte de poveste imediat ce am dat cu nasul de fulgii de zapada. Visam sa ninga de fiecare data cand i-o citeam copilului. Am intins mainile in sus sa simt fulgii cum cad pe mainile mele reci si mi-am expus fata in frigul acesta frumos. Si m-am gandit sa raspund la intrebarea cum arata zapada. Mi-am dat seama ca zapada arata cum vrem noi sa arate. Zapada arata impecabila, transparenta sau murdara. Oricum ar fi imi venea sa rad si sa plang in ninsoarea aceasta superba. Era o senzatia pe care mi-o dadeau fulgii aceia obraznici care se inghesuiau pe caciula si geaca mea. Atat de mult te impulsioneaza o ploaie sau o zapada, incat nu mai conteaza nicio balta. Am pasit prin gropile pline de apa si neinfricata am incalecat printre denivelarile din cartier. Stiam ca in palma potecile acestea. Le parcursesem de atatea ori in timpul starii de urgenta, incat acum imi erau foarte cunoscute. E ciudat ca in oras exista oaze fara asfalt unde apa isi face linistita loc ca in mijlocul naturii. Si acele oaze dau multe batai de cap oamenilor in trecerea lor grabita. Dar mie mi-au dat energie sa visez, sa imi imaginez cum ma plimb cu copilul meu prin acele balti si cum ne bucuram de toata libertatea asta. Daca as fi mers cu masina, as fi simtit anxietatea aglomeratiei si imposibilitatea de a avansa printre masini. Nu as fi gustat eliberarea pasilor mei prin balti, prin noroi si udatura fulgilor de nea. Am pasit cu asa incredere prin balta incat nici nu am simtit ca m-am udat. Simteam ca dansez. Atat de bine a fost incat atunci cand am pasit pe trecerea de pietoni si am infruntat in pasi de dans multimea de soferi grabiti si frustrati. Nu era nimic mai frumos decat sa ma simt linistita si libera. Si nu, nu m-am udat la picioare. Daca treci gratios prin toate baltile, poti sa nu te uzi. Am invatat multe din povestea mai sus mentionata care se refera la un ursulet care isi doreste sa nu intre in hibernare ca sa nu piarda cum arata zapada. Nimeni nu iti poate descrie cum arata zapada. Nu trebuie sa te fortezi sa prinzi oportunitati. Ele vin pur si simplu. Trebuie pur si simplu sa imbratisezi orice vine cu zambetul pe buze. Si poate ursulet a fost nefericit ca trebuia sa doarma, dar de fapt el este construit sa viseze cand zapada se asterne. El nu este facut sa fie sprinten prin zapada si sa se bucure de nameti. El are un alt ritm. Noi avem norocul sa ne bucuram de zapada. Fie ca se depune si imbraca orasul in alb, fie ca se transforma in alunecus si ne ridica probleme, fie ca devine mocirla cand se topeste sau ca pur si simplu ninge si nu se depune, zapada e cea mai frumoasa amintire a copilariei mele. Si incerc sa il fac si pe fiul meu sa o iubeasca. 

Este o vreme absolut minunata de citit asa ca m-am gandit sa fac o lista de cateva carticele pe care le-am gasit dragute in librarii, magazine sau online. O sa pun aici cateva titluri pe care le indragim si din care citim si poate unele nu erau tocmai de varsta lui, dar cu siguranta erau dragute. Citind pentru fiul meu, imi dau seama ca multe carti nu sunt traduse bine, ci corect. Imi imaginez cum sunau ele in Franceza, Germana, Engleza sau Italiana si ma gandesc de ce nu sunt mai multe povesti scrise pentru copii de autori romani. Parca aveam foarte multi scriitori. Sau toti vor sa scrie numai povesti posomorate si realiste? Nu vrea nimeni sa guste din placerea visarii si a inocentei? In fine, nici nu conteaza.

O sa incep lista de povestiri cu povestile cu Ursulet. Sunt foarte frumoase si ma bucur ca le-am descoperit intr-unul din primele cadouri primite de copil. Ursulet are prieteni, este bun, timid si fericit. Mai era un volum, dar cred ca l-am ratat. Fiul meu a invatat de la ursulet sa aiba grija de jucariile de plus, sa faca nani dupa ce ii termin de citit povestea si sa il ia in brate pe ursuletul de plus dupa ce mama il saruta de noapte buna. Toate aceste lucruri le-a invatat in urma povestilor si eu ma bucur ca a concluzionat singur ce bune si cat de potrivite sunt povestile. 

Domnisoara Conni, care a crescut atat de repede, are atat de multe aventuri si povesti frumoase rupte din realitatea cotidiana, incat nu pot decat sa ma bucur ca este alaturi de noi. Are multe capitole si noi avem abia vreo 7 carticele. Am decis sa o luam treptat. Preferata fiului meu este “Conni se pierde de mama”. Sper ca nu ii e frica de asta, ci doar ca vrea sa invete sa se descurce. Il iubesc cu independenta lui desi constat ca de cand stau mai mult cu el, devine si mai dependent de mine. Conni merge la plaja, la bunici, la gradinita, la dentist sunt cateva dintre titlurile pe care le-am achizitionat. Traducerea ma amuza uneori caci imi si imaginez cum suna in limba germana si cum translatorul nu a simtit nevoia sa adapteze comunicarea la varianta romaneasca a textului. Spun asta pentru ca in exprimarea “Conni ii promite” lipseste obiectul promisiunii. Si asta e doar o exprimare pe care o gasesc neadaptata. 

Am gasit si colectia Buni Closca povesteste intr-o alta vizita de cumparaturi la Auchan, de data asta. Desi nu am studiat limba franceza, mi-am si imaginat umorul lor specific din traducerea textului destul de expresiv-teatral. Da, ne-au placut foarte mult aceste carticele si fiul meu a invatat animalutele si inca ceva sunete specifice. Acum le recunoaste la zoo sau in desene. 

Mici, dar folositoare este o colectie impresionanta de carticele cu animalute harnicute. Nuti albinuta ne-a fermecat o vreme, dar apoi am decis sa o lasam deoparte. Cred ca nu ii plac insectele atat de mult. Desi pare ca le recunoaste si le protejeaza. 

Jurnalul unei Bufnite sau despre cum e sa cresti ca o fetita bufnita intr-un copac de pe o alee cu copaci. E o poveste care cred ca m-a atras pe mine mai mult. Fiul meu a concluzionat ca bufnitele sunt dragute impaiate si ca nu e chiar asa comica fatuca asta. Poate ca e o carticica pentru mai tarziu sau pentru fetite. Jurnalul nu prea e pentru baieti. Daca nu e blog sau vlog si atunci pare a fi extrem de potrivit chiar si pentru baieti. Lumea noastra devine foarte plina de egalitate, deci cred ca doar varsta nu e potrivita pentru carte. 

Testoasa Cara, cea care viseaza sa fie si ea mai usoara, a fost pur si simplu incantatoare. Aproape ca imi imaginez o testoasa alergand gratioasa prin padure. Apoi mi-o imaginez tremurand de frig cand a ramas fara carapace. Si de fapt atunci imi dau seama cat de perfect esti asa cum esti construit de natura. Pentru ca ii place mult testoasa si a remarcat-o si in desene, i-am promis fiului meu ca o sa aiba parte de o testoasa imediat ce invata sa aiba o responsabilitate. Nu necesita asa multa ingrijire testoasele, dar as vrea sa se bucure cu adevarat de animalut si sa aiba el grija de ea. Testoasa prezinta cateva pericole, dar sunt controlabile. Este destul de rezistenta. Daca uiti sa ii dai sa manance intra in hibernare. Nu recomand sa o lasati fara hrana, dar spun doar din experienta ca rezistau weekendul fara mancare. Consider ca e printre cele mai bune animale de companie pentru un copil care ajunge sa inteleaga sa nu isi bage degetele in gura dupa ce pune mana pe ea. 

Amadeus a fost o cartea achizitionata de bunici, dar care cred ca a fost pentru o varsta prea mica pentru baietelul meu mare, asa ca nu a gustat-o. Ma bucur eu de imi vine sa il mananc pe Amadeus cat de dragut este. Si e prea mic sa se duca singur pana la bunica. Fiul meu imi arata ca el merge pe bicicleta pana la bunica. Dar continua restul drumului precum Amadeus in spinarea mea. E o poveste foarte draguta si simpla. Nimic nu e mai frumos decat un ursulet pufos. 

Acestea sunt cartile simpatice pe care mi le-am amintit cum mergeam eu dansand prin ninsoarea frumoasa a serii. M-am gandit sa impac un pic utilul cu placutul si sa pun serios pe hartie cartile copilului. Da, mersul pe jos pune sangele in miscare si mintea in functiune. Zburdati un pic cu copilul, luati o balta in picioare si invatati sa radeti cand ploua sau ninge caci si pamantul se bucura atunci, deci nu poate fi decat bine. Cum arata zapada si alte povesti este doar prima etapa din cartile despre care mi-am propus sa scriu. 

Post a Comment