TOP

Mama SRL

gatelile mele

Gatelile mele

Doua luni de carantina au adus cu sine si obiceiuri casnice pentru toata lumea. Gatitul parea cea mai mare provocare pentru mine, asa ca la inceput am comandat, dupa ce resursele trimise de parinti s-au terminat. Apoi am intrat si eu in randul lumii in aceasta perioada, fortata fiind de imprejurari, si am inceput sa gatesc. Cum starea de urgenta ne-a tinut pe toti in casa vreme de doua luni, era necesar sa iau masuri cu mancaruri mai dificile, nu doar pregateli. Si asa am descoperit ca pot sa fac gatelile mele cu incredere. Este chiar foarte usor chiar si sunt mancaruri pe care pana acum nu-mi imaginam ca le pot face. Am ajuns sa fac tot felul de combinatii si sa micsorez portiile ca sa nu mai ramana mancare multe zile. De altfel in aceasta perioada am aruncat foarte putina mancare veche. Si partea si mai buna este ca am reusit chiar sa slabesc cu regimul alimentar de acasa. Poate pentru ca aveam libertatea de a lua pauza cand manca si copilul, poate pentru ca plimbarile pe jos cu copilul ma ajuta sa fac efort fizic sau poate pur si simplu lipsa stresului si a agitatiei orasului m-au ajutat. Daca la inceput am gatit doar pentru copil, ulterior mi-am luat inima in dinti sa fac si pentru sot cate ceva. Si uite asa am ajuns sa incerc pentru fiecare cate un preparat. Supele erau specialitatea mea la inceput, dar am simtit nevoia sa incerc si o ciorba intr-o zi. Decizia de a schimba de la supa la ciorba am luat-o in timpul fierberii carnii. Si m-am trezit ca nu aveam bors in casa si nu puteam sa ies sa cumpar, asa ca am fost inventiva si am acrit-o cu lamai. Era prima data cand incercam aceasta idee si succesul a fost surprinzator. Copilul a fost foarte incantat. Sotul a recunoscut ca e cam acra, dar a mancat si el. Astfel am descoperit si ca ii place copilului acritura. De atunci toate ciorbele au fost cat mai acre. 

Reteta completa a ciorbitei este din aduceri aminte, caci am un stil foarte artistic si lucrez fara reteta: am pus 2 bucati carne de curcan la fiert, am adunat spuma formata, apoi am lasat-o sa mai fiarba inca o ora. Apoi am aruncat apa si am pus alta apa in care am pus carnea mai departe la fiert. Separat am pus la fiert 2 morcovi, 2 radacini patrunjel, 1 dovlecel si telina. Toate erau taiate feliute inainte de a ajunge in oala. Apoi am adaugat legumele fierte si zeama lor peste carne. In fiertura de legume am pus si cativa catei de usturoi si 1 ceapa, dar pe acestea le-am scos si le-am aruncat dupa ce si-au lasat gustul in zeama rezultata din fiertura. Mi-am dat seama ca multa lume o sa critice legumele mari din ciorba. Ei bine, fiul meu adora morcovul si radacina de patrunjel feliate, asa ca ii las feliutele cat mai mari in mancare ca sa le poata tine in manuta si sa le manance singurel. Peste acest amestec am adaugat zeama de la 3 sau 4 lamai stoarse si am pus cateva frunze de patrunjel cules din ghiveciul meu. Copilul a apreciat foarte mult zeama limpede si bucatile de morcov. Separat mananca si carnea din ciorbita. La cele aproape 20 de luni ale lui are un stil diferit de a manca ciorbita si noi ii sustinem gusturile. 

In alta zi am fiert prea multa carne de pui doar pentru ciorba si am inceput sa mai facem si alte feluri secundare de mancare. Adica am pregatit si o mazare cu una din pulpitele de pui, iar alta data am facut pilaf pe langa supa. Ca la mama acasa, as putea spune, dar fara sa fi invatat de la mama sa gatesc. 

Reteta de mazare este destul de simpla. Pun la fiert separat 1-2 cartofi si 1 morcov. Calesc ceapa intr-o tigaie. Adaug mazarea de la cutie sau inghetata peste ceapa calita si adaug legumele fierte cu ceva zeama rezultata din fiertura. Apoi astept sa scada zeama si in timpul acesta cartoful o sa isi lase si el o consistenta care va lega amestecul mai bine si va iesi o mancarica delicioasa de mazare. Adaugam sare, piper, boia si un pic de sos de rosii. Carnea fiarta am adaugat-o la final peste aceste legume. In ambele cazuri copilul a apreciat foarte bine felul de mancare si este mare fan al mancatului bob cu bob. 

Intr-o zi la cumparaturi am achizitionat un busuioc, iar de cand cu pandemia, am mai luat unul, asa ca intr-o zi am constatat ca aveam doua ghivece cu o bogatie de frunze de busuioc in balcon. Am cautat reteta de sos pesto si iata ce am facut. Busuioc amestecat cu ulei, samburi de muguri de pin, niste branza rasa, cativa catei de usturoi si amestecate bine au rezultat intr-un sos pesto minunat atat pentru pastele copilului sau paste normale pentru noi. Copilul apreciaza pastele ca mai toti copiii de varsta lui, iar usturoiul si ceapa sunt preferatele lui, deci asocierea cu sos este foarte buna.

Pentru deserturi am inceput cu lucruri pe care stiam sa le fac de pe vremea cand exersam gatitul in adolescenta. Apoi am devenit inventiva si am testat combinatii in functie si de inspiratie. Am inceput cu fursecuri cu nuca dupa reteta simpla: 2 oua, 2 cescute de zahar, 2 cescute de ulei, 2 cescute de faina si nuca maruntita. Ingredientele se amesteca treptat, exceptie facand nuca. Amestecul se amesteca pana devine omogen. Se unge cu ulei o tava si apoi se tapeteaza cu faina. Amestecul se pune apoi lingurita cu lingurita in tava lasand distanta intre viitoarele fursecuri sa se extinda. Peste fiecare fursec se presara nuca maruntita. Se pun la cuptorul preincalzit si se lasa cam 20-30 minute la temperatura medie. Testarea daca sunt gata se face cu scobitoarea zilele astea. Cand eram eu mica se foloseau fire din matura clasica din paie. Vremurile mai schimba obiceiurile. Oricare ar fi metodele de preparare, copilul a apreciat foarte tare aceste fursecuri.

Am mai incercat si niste foi de placinta de la Linco, niste foi de cremsnit de la Boromir si niste foi de Alba ca Zapada de la Dr. Oetker. Si mi-au iesit toate in prajituri minunate cu mere, cu lamaie, cu vanilie. Sunt mare fana a dulciurilor facute in casa. Si pentru ca exista ajutoare pe piata chiar consider ca totul a devinit mult mai usor.

Pentru ca toata lumea facea paine, iar eu stau prost cu rabdarea, am decis ca nu voi incerca sa fac asta. Dar intr-o zi am gasit reteta de paine Naan si uite asa mi-am bifat si o dorinta mai veche de a incerca anumite preparate de pe alte continente. Culmea e ca prima data mi-a iesit foarte buna.

Pentru cineva care nu a gatit niciodata m-am simtit extrem de bine sa il vad pe copil cum mananca din gatelile mele. Si sotul a apreciat preparatele, deci precum spuneam mai sus am intrat in randul lumii si cu gatitul.

In perioada asta, in care am facut gatelile mele si in care am facut lucruri pentru familie, m-am regasit pe mine asa cum ma stiam: plina de energie, dornica sa fac lucrurile cat mai bine si iubitoare de jonglerii cu mai multe sarcini deodata.

For English version press here.

Post a Comment