Mama SRL

Ce spune pe site-ul ministerului educației despre curriculă de biologie gimnaziu: Explorarea sistemelor biologice, a proceselor și a fenomenelor, cu instrumente și metode științifice. Asta înseamnă ca la acea ora școală trebuia sa aiba niște planșe sau mulaje, dincolo de manuale și sa exemplifice pentru o mai buna reținere din partea elevilor. Dar nu era așa. Eram obligați sa avem niște caiete drăguțele în care trebuia sa desenam frumos schemele din manual și spera cineva ca stilul asta de învățare, va duce la o aplicare ulterioară a cunoștințelor. Ei bine, nu a funcționat. Generația mea s-a apucat de plantat diverse abia acum, la 40 de ani. În plus, dacă mama avea timp sa stea cu mine la Bucătărie și sa nu fie nevoită sa gătească noaptea, atunci generația mea nu ar mai fi fost așa de nepăsătoare la multe lucruri care fac legătură între științele naturii și legumele folosite în gospodărie. Sigur, suntem urmașii părinților și bunicilor noștri, al căror dezinteres pentru tot ce înseamnă natura și mediu este dezarmant. Este normal sa fie așa când nimic din ce aveam de învățat nu era bun de reținut, nu era concret aplicat în viață noastră și eram mereu dornici de a trai o viață libera cum nu au avut ai noștri.

Am ajuns aici pentru ca m-am trezit cu minunata mea planta de pătrunjel care dezvoltase rădăcini la suprafață. Speriata ca planta o sa pice din ghiveci, am luat tacticoasa un ghiveci mai adânc și am dat sa o mut. Când, surpriza. Am dat peste o rădăcina groasa și apoi veneau acele firicele care erau aparentele rădăcini ale plantei. Surpriza era doar pentru mine căci la o cercetare pe Google, am descoperit ca era evident ce se întâmplă în ghiveci. Nu mi-am pus niciodată problema de la planșă plictisitoare din manual, la planta pe care o cumpăr așa frumos ambalata, la planta pe care o cultiv pentru frunzele ei gustoase și bune de pus în mâncare. Este trist cum se întâmplau lucrurile. Și tocmai pentru ca învăț ca adult ce nu am asimilat în copilărie, când eram disperata sa analizez moda și lista de lucruri esențiale unei vieți imbelsugate și libere precum cea din reclamele și serialele americane, am zis sa scriu despre asta. Am găsit aici o prezentare foarte drăguță despre alcătuirea unei plante. M-am simțit din nou în banca a doua din clasa și am zis ca fiul meu e norocos sa aibă în jur atât de multi oameni care fac atât de multe lucruri simple: plantează flori, au grija de grădina, folosesc unelte sa repare lucruri, vede ce înseamnă lista de cumpărături și retine ce trebuie luat, este implicat în tot ce înseamnă viața cu fiecare membru al familiei, iar curiozitatea îl ajuta sa asimileze și sa integreze cunoștințele în viață de zi cu zi.

Revenind la planta mea și la lecția despre științele naturii, și călătoriile consider ca îl învață pe cel mic enorm de multe lucruri. Când cotrobăi prin țărână și găsești o scoica la kilometri depărtare de mare, dar te gândești de unde vine ea, atunci iti dai seama cât de mică e lumea și ca nu trebuie sa existe bariere. Iar calatoriile in strainatate iti pot deschide universul si mai mult. Cosmo Caixa este una din destinațiile pe care le-aș fi ratat dacă nu insistam sa caut pe Google ce e de văzut în Barcelona. Este un fel de mix între Muzeul Antipa și Grădina Botanica, dar cu elemente moderne care explica tocmai Științele Naturii. Este un muzeu genial pentru copii și care poate sa ii facă sa înțeleagă chiar și la vârste mici ce înseamnă natura, evoluția, plantele, mediul în care trăiesc ele și cum trăim noi alături de ele. Sunt habitate construite tocmai pentru a exemplifica ce înseamnă clime diferite, specii diferite, sunt acvarii imense în care poți observa viață. Căci științele naturii se referă de fapt la viață așa cum ar trebui sa o știm noi pe pământ.

Da, ora de stiințele naturii ar trebui sa fie mai aplicată. Exemplele mele sunt putine și arata lipsa de atenție acordată tocmai elementelor care ne înconjoară. Faci o ciorba cu pătrunjel, faci o mâncare cu pătrunjel frunze sau leguma în sine, dar habar nu ai ca atunci când plantezi așa ceva, trebuie sa te aștepți la adâncime, la dezvoltarea nu doar cu frunze a plantei și la un mediu cât mai însorit. Și încerc a treia oară sa am grija de o planta de busuioc. Sper ca acolo sa fie cu noroc ca doar e a treia oară. Sau sa mă întorc la instrucțiuni simple care iti pot explica planta și dorințele ei.

Acum trei ani aveam parte de un proiect în care trebuia sa reconstruim un sistem hydroponic. M-am apucat sa studiez și mi-am dat seama ca în timp ce noi ne redescoperim trecutul încercând sa îl înțelegem și sa acceptam schimbările și regulile noi, alții evoluează și se dezvolta spre un viitor adaptat nevoilor realiste ale planetei. Da, avem și vom avea și pe viitor agricultura și stilul casa de la țară în care pui în grădina sa crească niște zarzavaturi va rămâne înca vreo 30 de ani, dar în același timp oamenii învață sa se adapteze condițiilor orașelor și astfel dincolo de grădinile urbane, oamenii dezvolta și sisteme prin care nu mai ai nevoie de sol. Cum așa? Nici eu nu am definitivat învățarea și nu am încercat sa pun în practica așa ceva, dar exista. Mai multe informații am găsit aici. Exista chiar și aquaponics care presupune folosirea peștilor în crearea unui ecosistem sănătos pentru plante și pești.

Iar toată aceasta frământare cu plantele a pornit de la dorința mea de a păstra cât mai mult niște bulbi primiți și pe care ii consider de suflet. Într-un articol am descoperit ca bulbii au nevoie de o grădina în care sa trăiască odată ce au înflorit în ghiveciul din balcon. Și mi s-a părut dezarmant pentru dorința mea de a-i tine langa mine. Dar nu e chiar așa. Citind am găsit soluția de a-i planta și a-i mai pune o data la înflorit chiar la mine în balcon. Trebuia sa știu sau sa fi citit despre lucrurile astea banale în copilărie. Acum am parte de niște panici nejustificate ca aș putea da greș cu ceva la care tin.

Științele naturii înseamnă lecții despre viață pe care noi și copiii trebuie sa o prețuim. De fapt aici este problema generației mele. Lipsa implicării părinților și dorința de modernism a bunicilor a dus la handicapul generației mele care nu a mai vrut sa aibă legătură cu „la țară”. Nimeni nu voia sa fie de acolo. Era rușinos, era ceva de blamat. Toată lumea provenea de la oraș și treburile astea simple erau uitate. Iar acum lumea se întoarce la toate acele învățături de baza ca fiind ceva revolutionar. Ei bine dacă am fi învățat și nu am fi uitat ce înseamnă viață, am fi fost astăzi mult mai bine. Ne-a trebuit o pandemie ca sa putem învața din nou ce înseamnă sa avem grija de mediu. Ora de științele naturii era mereu plictisitoare, dar astăzi aflu cât de folositoare ar fi fost acele informații dacă erau integrate în viață.

Sursa foto: pexels.com