
24 Ianuarie unirea mica
Inca o sarbatoare nationala si o zi libera in care sa ne bucuram de timp cu familia. Pare un pic ciudat dupa un an in care ne-am bucurat de foarte multe astfel de momente. Dar pentru ca trebuia sa avem mai multe zile nationale libere, statul a decis acum cativa ani sa desemneze si ziua de 24 Ianuarie, avand semnificatie pentru ca atunci a avut loc unirea mica, ca zi libera. Si inca mai e loc de zile libere, deci abia astept ce zi va mai fi desemnata sarbatoare nationala. Nu stiti nici voi ce sarbatorim? Nici eu nu stiam decat vag, asa ca mi-am facut temele mai jos o data cu acest articol. In facultate spunea un profesor ca avem o cultura Schweizer si avea dreptate, dar generatia mea fata de a lui cunoaste mult mai multe lucruri si aprofundeaza cand e momentul sa aprofundeze golurile din cultura. Si e perfect normal sa fie asa.
E o lectie de istorie destul de complexa si care dovedeste abilitatea unor politicieni din acele vremuri de a negocia de pe o pozitie extrem de fragila unificarea principatelor romane in context politic european. Este dificil sa intelegem astazi contextul european de atunci, dar e bine sa stim ca ne aflam in continuare la o rascruce periculoasa de vanturi. Suntem extrem de dornici de a fi occidentali, dar suntem extrem de balcanici in comportament. Asa ca vantul care bate dintre est si se intalneste cu cel care bate dinspre vest mai aduna local si vartejurile formate deja in muntii si campiile noastre. E o metafora pentru faptul ca nu putem sta drepti in calea unor tendinte geopolitice si ca suntem si noi destul de framantati cu problemele locale. Avem munte, campie, dealuri si mare, deschidere spre Europa, dar suntem si vecini cu Rusia. Fiecare presupune alt comportament si oamenii din zona sunt adaptati cerintelor, dar pentru a fi un popor unit, avem nevoie de aceleasi idealuri. Momentul 24 ianuarie 1859 a reprezentat tocmai un moment unic cand aveam aceleasi idealuri. Imi place sa cred ca diferentele ne fac speciali in context european si in tendinta actuala de globalizare a lumii. Am inteles tarziu ca tocmai felul nostru special de a fi ne ajuta sa facem fata diverselor curente. Avem nevoie de multa rabdare si diplomatie ca sa ne vedem scopul implinit.
Pe scurt evenimentele de la 24 ianuarie 1859 s-au desfasurat asa: unirea Principatelor Romane a avut loc in doua etape: Principatele Unite ale Moldovei si Tarii Romanesti s-au unit prin alegerea colonelului moldovean Alexandru Ioan Cuza ca domnitor la ambelor principate pe 5 ianuarie 1859, respectiv 24 ianuarie 1859. Procesul unirii bazat pe puternica apropiere culturala si economica a celor doua tari a fost incununata de etapa alegerii aceluiasi conducator. Adoptarea Regulamentelor Organice a avut loc intre anii 1831–1832 în Muntenia și Moldova si stipulau necesitatea unificării politice, urmate de acorduri vamale între 1833 și 1835, lichidarea posturilor vamale între cele două țări începând cu 1 ianuarie 1848, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Acestia au fost pasi premergatori alegerii lui Alexandru Ioan Cuza. După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată de succesorul său, principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituția adoptată în acel an a denumit noul stat România.
Ce am invatat eu din acea lectie de istorie? Ei bine, Cuza nu era tocmai un politician, era un om de armata si asta spune multe despre ce ne organizeaza pe noi, ca stat. Cred ca suntem uneori ezitanti, iar tocmai asta nu te ajuta cand vrei sa obtii ceva. Un om de armata stie ca trebuie sa actioneze chiar daca se bazeaza pe probabilitate. Este si un instinct care isi are rostul, dar probabilitatea este o cale aproape stiintifica de a evalua riscuri si deznodaminte in situatii limita. Astfel ca, agilitatea si siretenia pe care le intalnesti in vanatoarea din natura, devin caracteristici perfecte pentru a obtine ce vrei. Da, poate ca in vremea lui exista cenzura, exista manipulare si oamenii nu aveau libertatea sa isi exprime o parere, dar sub conducerea lui am devenit Romania aproape cum este ea astazi. Sigur ca tocmai caracterul sau a reusit sa covinga diplomati straini ai vremii ca unirea este benefica. Ulterior tara a prosperat in Romania mare sub conducerea unui rege. Si urmarea aceasta a fost parte din intelegerea facuta cu marile puteri economice.
Cu exceptia paragrafului despre evenimentele pe scurt, toate celelalte sunt concluzii trase personal dintr-o fragila cunoastere a faptelor. Fragila inseamna ca nu am memorat anii cu exactitate, nu stiu persoanele implicate in unirea efectiva, dar am inteles contextul general, premisele si rezultatele acelei zile. Nu trebuie sa fim niste eruditi pentru a judeca lucrurile, nu trebuie sa memoram si sa citam ca sa putem transmite incredere, il avem pe Google, dar sunt de parere ca extragerea ideilor principale si retinerea lor te ajuta in judecarea unor situatii similare ulterioare. Adica un fel de cerc hermeneutic pe care il aplicam in sens invers: opera de arta este viata din zilele noastre, iar experienta de viata este istoria pe care o cunoastem. Astfel ca avand o baza cu informatii simple, putem ulterior sa le integram in viata de zi cu zi, extragand doar ideea principala si sa previzionam calea prin care putem obtine ce ne dorim.
Sursa foto: Pexels.