Cu metroul spre birou
Astazi a fost prima zi in care m-am incumetat sa merg cu metroul pana la munca. Am pregatit mental momentul, mi-am facut cumintica bagajul meu si al copilului de seara si ne-am culcat. Ca niciodata copilul a dormit mult, eu am dormit mult, sotul la fel. Cand a sunat ceasul, nu intelegeam ce ni se intampla. Copilul a mai dormit 45 de minute. Asa a pornit aceasta zi de luni. Si am reusit sa ne urnim sa plecam la timp. Am pus copilul in masina, am facut cu mana, l-am lasat sa plece, eu am luat frumusel pasul grabit printre blocuri si prin ploaie spre birou cu metroul. A fost cea mai placuta plimbare. Temperatura acceptabila. Fularul meu de lana mi-a tinut asa de bine cald peste geaca usoara. Si am simtit ca plutesc. Da, asa ar fi superb sa merg pe jos in fiecare zi. Abia astept sa mai creasca copilul sa il car cu mine pe la munca. Pasii grabiti forteaza si mintea sa dezvolte rationamente. Uneori visez, alteori doar leg informatii.
Si am ajuns la metrou. Toate bune si frumoase caci exersasem de atate ori cu copilul pe noua magistrala incat stiam ca in palma si statiile si trenurile. Si oricum la ora 9:30 nu era aglomerat in metrou. Drumul pana la Eroilor este extrem de scurt. Nici nu apuci sa scoti cartea din rucsac si ai ajuns. Am stat in picioare si m-am bucurat de libertatea de a sta in echilibru. Ati incercat asta de curand? E un exercitiu bunut care compenseaza cateva minute de sala.
Apoi a trebuit sa schimb magistrala. Si recunosc ca citesc foarte grabit toate informatiile, mai ales cand sunt colorate. Pare ciudat caci obisnuiam sa nu pot sa invat daca nu gaseam un cod de culoare. Ei bine, eu care puneam culori in cursuri, acum nu pot citi informatii care au prea multe culori. Implicit harta cu traseul si cum trebuie sa ma orientez nu a functionat pentru mine. Si mai e ceva, nu prea poti sa intelegi, dupa multi ani in care conduci masina pe calea cea mai rapida, de ce mergi pana in Crangasi ca sa ajungi la Victoriei de la Eroilor. Si oricum de la Eroilor la Grozavesti sau Basarab este o aruncatura de bat, dar tu faci o curba mare ca sa ajungi la Victoriei. O alta logica, alte perspective. Am deschis Google Maps si am descoperit sincronizarea perfecta a aplicatiei cu trenurile. Da, pana si in Romania functioneaza aceasta informare. Da, si acum cateva zile a functionat, cand am condus-o pe mama la troleu si acesta a venit exact cum spunea Google. In sfarsit cineva ma asculta si ma ghideaza cu folos. Incep sa ma simt bine, ca intr-un film stiintifico-fantastic. Oare va duce spre ceva bun aceasta ascultare obedienta? O sa vedem. Ce rost are sa ne hazardam? Parintii mei ar fi inteles cu siguranta harta. Eu sunt blonda si nascuta intr-o perioada cu extrem de multa superficialitate incat chiar imi doresc sa nu imi pierd timpul daca o aplicatie ma scoate din incurcatura.
A, am uitat sa mai spun ceva, exista speranta spre o societate mai buna caci in metrou 30% din oameni citeau o carte. Asta inseamna ca ne indreptam spre o societate tot mai citita.
Dar sa revenim la caile noastre. La Eroilor – trei linii de cale de metrou, doua separate prin peron, doua separate prin stalpi. Ca sa ajungi pe partea cealalta urci scarile si cobori paralel. Pe strada vedeai o multime de oameni traversand iresponsabil pe liniile de tramvai daca trebuiau sa ajunga pe partea cealalta. Ei bine, aici, in subteran, la metrou, nu vezi multi isteti. Am urcat scarile la loc, am coborat pe partea cealalta si am descoperit un intreg univers nestiut. Asa am facut si un pic de exercitiu fizic suplimentar. Ma simt atat de bine si de voioasa ca am facut aceasta excursie incat parca as repeta. Cumva ma opresc tot felul de false probleme caci experienta in sine a fost extrem de sigura si placuta.
La eroilor 2 incepi sa intelegi mai bine ce diferenta majora este intre zonele vechi de metrou si zonele noi. Pai universul Drumul Taberei este infinit mai frumos decat cel din zona veche. Si zona veche imi aminteste de Londra. Acolo, cu toata gresia si faianta invechite si cu intunecimea subteranului, iti este si frica sa pasesti. Bine, MIE imi este si frica sa pasesc la metrou pentru ca nu sunt invatata cu metroul. Sunt probabil singura nebuna care a calatorit cu autobuzul intr-un oras exclusiv al metroului. Nu poti sa intelegi cat de claustrofob te simti in metroul unei aglomerari urbane. La ora 18:00 in Londra era aglomeratie la metrou mai ceva decat cozile noastre comuniste.
Metroul ar trebui intretinut mai bine si dezvoltata infrastructura cu cat mai multe trasee. Trenurile vin perfect, nu intarzii si faci putin. Dureaza un pic sa inveti exact traseul, dar exercitiul nu este complicat. In plus, acum inteleg si eu oamenii care veneau cu metroul si care veneau subtire imbracati. Pai eu ajungeam la masina si inghetam in masina pana sa ajung la destinatie, loc unde abia se incalzea vehiculul. Mersul cu metroul este un motiv excelent sa ne imbracam subtirel si sa nu ne infofolim. De cand am copil am mai invatat ceva: ca e bine sa ai mai multe straturi si destul de subtiri ca textura, ca sa poti da jos, sa nu te simti ingrasat si sa respire corpul. Cand mergi pe jos sau cand stai in aglomeratie simti totusi ca respiri.
Pentru ca am comparat mersul cu metroul fara de mersul cu masina trebuie mentionat ca e comparativ ca durata. Avantajul este ca nu pierzi timpul cu parcare, iar baltile ,chiar si in zilele ploioase, nu sunt asa grave. Cat mergi cu metroul poti citi o carte. Afirmatia e oarecum adevarata, pentru ca distantele sunt mici. Adica in Londra, da, puteam sa citesc linistita un capitol. Pe drumul meu de astazi nu am apucat sa citesc decat insumat un capitol scurt din cartea A Man Called Ove.
Inca un lucru observat si care mi-a placut la metrou este ca poti sta jos pana in ultimul moment. Este un element important care imi da mie si mai multa incredere in acest gen de calatorie. Nu regasesti imbulzeala aceea din troleu sau autobuz care combinata cu dezechilibrul cauzat de franele bruste duc la adevarate agitatii inutile.
Drumul cu metroul vechi e o poezie, iar datorita masurilor de distantare, parca nu mai vezi oameni asa inghesuiti, parca poti sa te simti in siguranta. Am traume de la hotii de buzunare din mijloacele de transport in comun din copilaria mea. In metroul nou nu am simtit aceasta panica. Incerc sa mi le infranez si in cel vechi. Desi trebuie sa spun ca in metroul cu care m-am plimbat astazi, o doamna s-a asezat foarte dragut pe locul marcat sa fie liber intre doi calatori fara sa respecte masurile de distantare. Nimeni nu a obiectat. Un domn s-a asezat la coada sa coboare si burta lui o impingea pe doamna din fata, ei nefiind impreuna si un domnisor grabit a sarit randul la urcare si s-a bagat intre doua persoane ca sa urce si el pe scarile rulante. Cu totii ne grabim. Vrem sa ajungem mai repede undeva, dar trebuie sa respectam si masurile pentru protectia noastra. Uite ca ne plac cozile si inghesuiala si cand nu trebuie sa le traim. In statiile noi toti pasagerii se imbulzesc la primele scari rulante, in loc sa mearga si spre perechea doi de scari care este la numai 10 pasi mai incolo. Nimeni nu vrea sa vada dincolo de coada. Daca e coada, e bine. Cam asa suntem invatati.
Astazi mi-am infruntat niste panici de care masina personala m-a vindecat. Dupa ani in care am fost atacata in diverse forme in mijloacele de transport in comun, inca prefer si astazi sa merg pe jos de teama acestor nereguli, astazi am incercat sa vad cum e. Ei bine, la dus a fost liber, caci ora de varf trecuse. La intoarcere insa am vazut ceva aglomeratie si am simtit revolta fata de faptul ca nu respecta oamenii masurile de distantare. Unii inca nu asculta sau pur si simplu vor sa iasa din multime prin neincadrarea in tipar. Apoi pe zona noua a metroului am vazut oameni extrem de buni si ascultatori. Si mi-a placut asta.
Daca ar fi sa imi tratez niste temeri, tocmai de aici as pleca: teama aceasta ca poti fi jefuit in plina strada si nimeni nu te va ajuta. Daca ar fi sa modific ceva in tara mea, tocmai asta as face, as elimina hotii de buzunare prin pedepse dure si as lasa omul simplu sa calatoreasca in liniste cu metroul. I se va alatura incet-incet si omul de mai sus si astfel vom avea un trafic mai putin aglomerat. Va fi o placere sa iesi cu masina cand chiar ai nevoie. Si vom dezvolta si mai bine infrastructura de metrou si tramvai rapid. Vom intelege si noi atunci ce bine e sa duci o viata fara grija: cat fac pana la munca, cat fac pana acasa, unde parchez, daca imi ridica masina, cine o fi parcat pe locul meu? Toate aceste intrebari ne chinuie si ne consuma din timp si energie. Cu metroul singura intrebare e, ce urmeaza? Si atunci imaginatia lucreaza din plin. Asta e lectia cea mai importanta a zilei.
P.S. Am facut si cateva poze la metrou desi weekend-ul trecut un domn m-a atentionat ca nu am voie sa fac poze la metrou. Nu sunt inca lamurita daca am sau nu voie si mai ales de ce nu as avea voie, dar voi digera cu atentie informatia.
