Mama SRL

Cu Ucraina în apropiere și știrile constante despre un război aflat atât de aproape de noi, e imposibil sa nu te gândești unde ai fugi în caz de razboi. E un scenariu destul de complex, dar nu imposibil. Norocul nostru pana acum a fost apartenența la NATO. Doar ca norocul asta nu înseamnă ca un război mondial ne-ar ocoli. Înseamnă doar ca suntem apărați de o alianță împotriva unei invazii. Si dacă ar fi așa, îmi amintesc doar de Sunetul muzicii și momentul culminant al ajungerii sus pe munte în Elveția – țară neutra – unde se puteau bucura de o viață liniștită. As face efortul de a lasa in urma orice dacă prin fuga voi putea sa îmi cresc copilul în pace. Suna a lașitate? Fuga de război nu este o lașitate. Este doar instinctul de supraviețuire și dorința de a trai o viață normala, nu una aflata sub amenințarea armelor. 

Recunosc ca nu îmi vine sa cred ca în epoca în care facem recunoaștere cu drone și în care aterizăm pe Marte, apucam sa vedem cum trupe militare invadează o țară. Probabil ca dacă asta se întâmpla în orice alta țară din lume, care nu era vecina noastra, nu eram atât de speriata, dar lecțiile de istorie ne aduc mereu aminte ca invazia rusa a trecut mereu și prin România. Bun, nu cred ca putem schimba ce a fost început deja, dar îmi doresc ca fiul meu sa nu știe ce înseamnă frica. Fuga de război e o tendința naturala de a te proteja de ceva inexplicabil și rău. Scria cineva ca generația bunicilor noștri a apreciat comunismul pentru liniștea care le-a fost adusa de noul regim după cele 2 războaie. Noi ar fi trebuit sa fim pașnici și sa știm ca viața trebuie sa fie din ce în ce mai buna. Dar lucrurile nu stau pentru toate mințile “luminate” la fel. Oamenii din Ucraina au fugit cum au putut în țările învecinate sau în țările unde aveau rude sau prieteni care sa ii ajute. Daca lucrurile ar escalada la noi, lucrurile s-ar propaga la nivel global. Asa ca fuga noastră de război ar fi și mai complexa. 

M-am gandit ce aș face dacă aș fi în locul acelor familii, încotro aș apuca-o. E dificil sa înțelegi drama, frica și disperarea. Oare ce au ales? Cum au ajuns la granița? Au luat bunurile cele mai de preț? Au ales bine sau au lăsat acasă animale sau lucruri cu valoare sentimentala? Stiti ca orice excursie cu copilul înseamnă ca ai uitat ceva acasă și mereu spui ca vei găsi înlocuitor pe drum. Eu cel putin recunosc ca am uitat de multe ori lucruri acasă de când sunt mama. Am oprit la magazin și am găsit ceva înlocuitor. Ei bine, oamenii aia au fugit efectiv cu minimul pe care îl puteau apuca. Si raționamentul  unui moment de disperare, desi nu exista, se bazează pe priorități. Ce anume iti trebuie neaparat și ce poți lasă în urma. Dar uneori obișnuința faptului ca nu folosești pașaportul în mod uzual, te poate face sa uiți de el în acele momente. De aceea am ajuns la concluzia ca trebuie sa am o lista cu ce ar trebui sa iau cu mine ca sa pot avea informația organizata în minte. Nu înseamnă ca voi reciti în acele momente acest articol, dar poate exercițiul îmi va fi de folos sa tin minte ce trebuie sa iau cu mine. 

Singurul moment de panica din viață mea a fost când aveam aproape 8 ani și când lovitura de stat numita Revoluția din 1989 a indus acel tip de temere. Brusc televiziunea română și-a intrerupt transmisiunea și uite așa a început panica. Apoi scenarii despre gloanțe rătăcite care omoară oameni în casele lor au făcut adulții sa ne pună sa ne ascundem în singurele zone fără ferestre ale casei. A fost o joaca și o temere pentru ceva ce urma sa ne schimbe viață. Dar in ciuda deschiderii granițelor atunci, nu s-a gândit nimeni sa fuga. Ce am invatat atunci de la tata? Ca orice s-ar întâmplă trebuie sa învăț sa accept schimbarea și sa mă adaptez la ea. Totusi războiul nu este ceva la care sa mă adaptez. Este ceva de care clar aș fugi pentru ca frica nu este un stimulent sănătos pentru dezvoltarea unui copil. 

Asa ca încerc sa mă organizez și sa îmi dau seama câte am putea lua cu noi, unde am putea încarcă tot ce luam cu noi, dacă e indicat sa mergem cu mașină sau cu avionul, cu trenul, pe jos sau cum ar fi plecarea pentru noi? Toate aceste gânduri par disperate, dar prefer sa fiu pregătită cu răspunsurile dacă se întâmplă vreo catastrofa peste noapte. Nu mi-am pus niciodată problema ca voi lasă în urma o casa și ca va trebui sa aleg ce trebuie sa iau cu mine. Am făcut acum exercițiul și încă nu cred ca am inclus tot.  

Aș fi luat totul cu mine, mai putin mobila, dar mobila trebuie sa încapă și ea undeva. Apoi mă gândesc ca doua mașini ne vor costa dublu și ne vor încetini. Așa ca mă gândesc ca îmi trebuie o platforma. Da, dar asta presupune ca vom călători organizat și ca va fi liniște și pace. Nu, nu vor umbla zombi pe strada ca în filmele de groaza, nu ne va afecta o îmbolnăvire, dar nici nu mă pot aștepta ca voi sta în vama sa îmi verifice cineva fiecare colțișor al mașinii mele. Asa ca am decis ca trebuie sa reduc totul la minim. Dar îmi rămân multe haine. Si imi dau seama ca am multe haine pe care nu am mai apucat sa le port. Din 2020 încoace am învățat sa port un număr minim de haine și sa le asortez diferit. E un stil de viață minimalist și revenind la vorbele tatei, da, e mult mai bine sa mă adaptez schimbărilor. 2020 m-a luat pe nepregatite, dar m-am obișnuit rapid cu schimbarea, mi-am pus pe hârtie ce îmi doresc, ce trebuie sa fac și apoi am aplicat un plan organizat. Si am reușit cam tot ce îmi dorisem pentru perioada respectiva: sa slăbesc, sa gătesc, sa avem parte de plimbări lungi, sa dormim bine la prânz, sa facem multe lucruri împreună în natura, etc.

Și cum mă uitam în oglinda înainte de plecare și admiram broșa din pieptul meu, mi-am dat seama ca dacă ar fi sa fugim de război, aș lua “casa” cu mine tocmai pentru ca aș vrea sa păstrez un aer de normalitate în viața copilului meu. Și de la broșă a pornit totul – e un obiect drag, primit de la o prietena apropiata cu ocazia unui Crăciun și e ceva familiar care îmi păstrează aproape amintirile și familia. In 2020 imi amintesc ca am încercat sa păstrez același aer de normalitate în ciuda restricțiilor și am încercat sa nu ii expun toate Interdicțiile, ci sa ii arat toate oportunitățile copilului dornic de a cunoaște. Am avut excursii de o zi cu copilul prin oraș, am stat pe o bordura și am savurat frunze, flori, o felie de pizza, o inghetata, am luat mâncare la pachet ca sa mâncăm pe drum sau am stat în casa și ne-am uitat la ploaie, la nori, am citit cărți, desenat, lipit, pictat sau ștampilat pereți. În 2021 când am mers în vacanta cu copilul acesta a vrut sa stam pe o bordura sa privim mașinile care treceau sub soarele blând al dimineții savurând niște cereale și sorbind din lapte, așa ca învățămintele din pandemie l-au ajutat sa fie mult mai relaxat în fata unor aparente obstacole, în agitația orasului sau pur și simplu sa se bucure de o viață simpla. 

Sunt multe necunoscute și mă bucur mereu când apuc sa îmi pun un pic de ordine în gânduri și sa mai sortez un pic lista mea de bagaj. Recunosc ca suntem norocoși ca nu am fost luați prin surprindere, ca așteptăm sa izbucnească acest conflict, desi e posibil sa nu se întâmple nimic și ca avem atât de multe lucruri în casa. Nici nu mai știu câte lucruri avem în casa. Am apucat sa pun în ordine și sa organizez lucruri de donat sau sa arunc cosmetice expirate, dar tot nu simt ca am redus din aglomerația casei. Un prieten îmi spunea sa nu îmi mai fac probleme ca orice s-ar întâmpla, pot sa mă opresc sa cumpăr ce am nevoie. Ei bine, da, la un moment dat analizam ca asta însemna practic libertatea maxima. Sa nu detii decât un cont în banca din care sa poți sa iei transport oriunde, sa te opresti din mers oricând, sa te odihnești unde găsești când crezi ca ai obosit. Din pacate nu pot sa stau atât de liniștită. Nu am ajuns încă în acel punct al vieții mele în care sa am aceasta libertate, așa ca de aceea îmi doresc sa organizez totul.

Ma uitam pe net cum Seán Penn a fost în Ucraina sa filmeze despre conflict și si-a luat un geamantan pe roti și un rucsac în spinare. Eu planific sa am un rucsac pentru mine, un geamantan pe roti pe care sa pot pune copilul în cazul în care deplasarea ajunge sa fie la ore târzii sau un drum lung pe jos și un rucsac mai voluminos pentru soț. Acesta va trebui sa duca proviziile care vor fi cu siguranță grele. E bine ca avem toți pașapoarte, desi acum nu cred ca mai e așa panica la pasapoarte. Nu știu de ce lumea amână mereu sa isi facă pașaport. Durează 7 zile și e un proces extrem de simplu. Faci o programare online, te duci acolo cu câteva acte, faci poze și peste 7 zile te duci sa ridici pașapoartele.

Așadar lista mea pentru bagaj:

• ACTE: PASAPOARTE, CERTIFICATE DE NASTERE, CASATORIE, CARTI DE IDENTITATE – actele în original ar trebui puse intr-o mapa de plastic care sa le păstreze uscate în caz de ploaie sau umezeala
• SERVETELE: UMEDE și USCATE sunt bine-venite (pentru igiena intimă, pentru curățarea suprafetelor, pentru curățarea copilului, pentru uscare în caz de accidente)
• HAINE: regula de baza pentru bagaj este sa iei în calcul obiecte care sa acopere diverse temperaturi și posibile intemperii. Un halat de baie ar fi bun și niște papuci de plastic pentru ca nu știi unde sfârșești făcând dus, plecare cu bagaj minim: 2-3 rânduri de haine, 1-2 încălțări, gustări și mâncare pentru 3-4 zile, echipamente de drumeție (colanți și bluze de piele care mențin caldura, jachete ușoare care nu lasă ploaia sa treacă prin ele). Chiloti, sosete, pijama, 2 perechi de pantaloni, bluze, maieuri și tricouri ca sa faci un pic de layering, Prosop compact – exista la Decathlon cele de sala care sunt extrem de compacte sau exista cele tip ștergar. Sac de dormit, căciulă, papuci lejeri pentru exterior și interior, încălțări pliabile, dar comode pentru mers lung. 
• ACCESORII: Apple AirTag (în special pentru copil), Un dus pentru natura (exista la Decathlon, este mic și compact, se umple ușor cu apa și te ajuta sa ai cu tine o sursa de apa pentru a te spala pe mâini sau pentru a spala alimente la nevoie. Briceag multifuncțional (gândește-te și ca nu vei avea loc sa iei întreaga trusa de manichiura-pedichiura, dar o sa ai nevoie). Pad-uri care încălzesc printr-o reacție chimica. Daca ai nevoie sa încălzești apa pentru ceai sau cafea, am găsit asta, dar nu am testat.
• BAGAJE: ia în calcul ce poți duce, nu tot ce poți lua, căci e necesar sa te miști și sa reacționezi rapid. Eu am pus pe lista un rucsac drumeție în care sa pun un rând de haine și câteva accesorii electronice și consumabile în caz ca pierzi bagajul mare, troller mărime mare – haine și strict necesar parinti și copil, Troller mărime mică – bagaj copil – pentru a distra și copilul și a nu-l supune unui stres inutil. In plus ia cu tine niște sacose din pânză care sa te poată ajuta în cazul în care ai ceva adițional de luat, de pus separat lucruri, sau poate chiar lasa lucruri în urma etc. 
• ELECTRONICE: laptop, tableta, kindle (intrucat nu vei lua cu tine foarte multe cărți), espressor/incalzitor pentru mașină/priza, recipient pentru apa (aici mă gândesc și la filtru de apa, am descoperit recent un recipient cu tot cu filtru aici, dar din nou nu am apucat sa îl testez)
• MEDICAMENTE: pentru copil avem vitamine, ceva anitermice, creme de corp (ATENTIE la data de expirare, cantitate etc.), iar pentru noi avem câteva medicamente generale
• MANCARE: aici aș lua în calcul un minim de lucruri din seria alimente neperisabile: pâine prăjită sau Wesa, pateuri, fructe confiate, supe la plic, paste cu preparare rapida, mâncare de drumetie, popcorn, cafea la pliculețe
• CONSUMABILE: Un sapun multifuncțional (mâini, piele, par), periuța și pasta de dinți, dezinfectant, șampon uscat (nu vei avea acces la dus, așa ca un șampon uscat e foarte bun), crema cu gama larga de acțiune (nu vei avea loc pentru toate cremele, dar e bine sa ai cu tine o crema de corp pe care sa o folosești în mod frecvent pentru tine și copil
• CHIBRITE și LUMANARI – astea sunt optionale și cum toată lumea are mai nou în casa cel putin o lumânare parfumata, e bine sa iei cu tine (poți achiziționa una și de la destinație pentru situațiile în care trebuie sa dormi sub cerul liber)
• OBIECTE DE VALOARE: bijuterii. Voi pune și asta pe lista. Sunt ușoare și în caz de nevoie pot fi vândute.

Lista de mai sus a fost făcută, revizuita și apoi mi-am amintit în fiecare noapte de lucruri de care uitasem. Unele elemente esențiale pentru femei, dar în societatea noastră în care le găsim cu ușurință, faptul ca am uitat tampoane/absorbante nu înseamnă nicio panica. Nu uita de anotimpul în care ești, ce urmează și mai ales faptul ca fuga de război este nedefinita ca timp, așa ca posibil sa stai mai mult timp. 

Daca ar fi sa plec cu ambele mașini, aș lua și toate florile mele cu mine. Știu, e greu, dar tin la ele și nu aș vrea sa mă întorc la o casa moarta. Bine, posibil sa ne întoarcem la ceva ce nu va mai fi. Posibil sa nu ne mai întoarcem. Oricare ar fi planul, nu e un joc de șah, nu vreau sa sacrific nimic. Asa ca trebuie sa mă gândesc cum pot împacheta și trimite florile prin curier. Solutie simpla și costisitoare, dar care mă ajuta sa salvez timp de deplasare. 

Ce sa nu iei cu tine? Da, mi-am pus și întrebarea asta. Cred ca toate lucrurile pe care le lași în urma sunt de fapt lucruri lipsite de importanta. 

Uite aici un articol ceva mai complex despre mamele care au plecat din Ucraina cu copiii lor și cu minimul de bagaj pe care puteau sa îl duca: https://www.aljazeera.com/gallery/2022/3/1/photos-lives-in-a-suitcase-the-refugees-fleeing-the-russia-ukraine-war

De fapt mie îmi place sa îmi fac bagajul dintotdeauna. E un prilej foarte bun de a revizui toate lucrurile importante pentru mine și de a arunca lucruri inutile sau a organiza casa. Si de fapt concluzia exercițiilor de a reduce aglomerația din viață mea, de a încerca un stil de viață nomad pentru o perioada scurta de timp, de a mă rupe de realitatea unui posibil conflict, mă face sa realizez ca de fapt oamenii care pleacă sa fuga de război nu o fac pentru a se uita ulterior în urma sau pentru a se întoarce înapoi. E o fuga în care renunți la tot. Nu calculezi ca vei sta în ploaie, în vant, in condiții bune sau rele. Important este sa ai bani, sa poți accesa mijloace de transport, cazări, sa întâlnești buna-vointa și sa te simți bine primit. Sunt oameni ca și noi, nu putem echivala experiență lor chiar dacă la revoluție am trăit pe sub mesele din bucătărie cu frica scenariilor create de Sergiu Nicolaescu, Ion Iliescu și toți ceilalți. Nu venea nimeni peste noi atunci. Era un război rece încheiat. A fost un show și atunci și cred ca și acum se face show din suferință umană. În final suntem diferiți acum fata de atunci. Ei nu au trait revoluția, ci doar un orgoliu național de a ieși de sub totalitarismul rusesc și a îmbrățișă o libertate asimilata democrației.