Interviu cu Bogdan Anicescu
Cand ti-a venit ideea sa te oferi sa ajuti cu interpretarea?
Inițiativa a fost a Asociației Naționale a Surzilor din România (A.N.S.R.), acolo unde și eu lucrez. S-a trimis o adresă de informare privind necesitatea interpretării în limba semnelor a celor ce se transmit în mod oficial și afectează viețile tuturor cetățenilor. Dat fiind că avem peste 20000 de peroane surde în România care au limba semnelor române ca limbă maternă este necesar ca măcar în aceste situații să se apeleze la interpret, deși noi considerăm că toate comunicările oficialităților trebuie să se realizeze și cu adaptare prin interpretare. Astfel, mie îmi revine această sarcină, la momentul actual cel puțin, de a mă prezenta la aceste comunicări dar în niciun caz nu voi spune că am un merit personal. Este produsul unei munci de echipă și eu sunt un singur „element”.
Ai urmarit situatia
Personal, conștientizez că nu avem de-a face cu ceva banal și supraestimat. Este o situație alarmantă pentru întreaga planetă și ceva cu care nu credeam că ne vom confrunta mai ales acum, în 2020, când avansările medicale și tehnologice în general ne fac viața mult mai ușoară. Totuși este o lecție pe care să o învățăm: nu suntem dumnezei și este cazul să fim mai uniți și responsabili. Este greu de conștientizat pericolul nevăzut și tăcut, dar tot ce se întâmplă în lume dovedește că nu este de joacă.
Consideri ca deficienta auzului iti provoaca spaime si mai mari in perioada asta?
Nu pot răspunde cu certitudine, ar trebui întrebată o persoană surdă. Ceea ce pot spune este că lipsa auzului, în absența accesibilizării informației, poate genera vulnerabilitatea specifică pentru cel ce nu cunoaște ceea ce se întâmplă în jur. Astfel, ne este teamă de multe ori atunci când nu avem certitudini. De aceea ne dorim ca persoanele surde și hipoacuzice să aibă acces la informații. Am primit mesaje de la persoane surde speriate, așa cum probabil toți colegii mei din Asociație au primit. Aș spune că acestea sunt cazuri rare, dar care necesită o atenție sporită.
Am observat ca prezinta foarte multa interpretare corporala acest limbaj al semnelor si gasesc ca acesti oameni sunt cumva mult mai emotionali decat restul, crezi ca asa e?
Sunt de acord cu prima parte și poate doar parțial cu cea de-a doua . Este adevărat că mimica, expresivitatea dar și poziția corpului joacă roluri foarte importante în comunicarea prin limba semnelor. De cealaltă parte, cred că uneori persoanele auzitoare interpretează acea intensitate a exprimării prin limba semnelor ca pe un element de emotivitate crescută; totuși, aici este vorba de faptul că lipsa cuvintelor trebuie compensată corespunzător. Astfel, întrebările, îndoielile, dezaprobările, bucuria, tristețea, negarea și multe alte astfel de trăiri vor fi reflectate în mimică, în exagerarea unor gesturi sau în alte asemenea elemente non-manuale. Acestea au scopul de a clarifica exprimarea.
Ce ajutor crezi tu ca le lipseste acestor oameni in ce le ofera societatea in momentele normale?
Aici ar fi vorba mai ales de lipsa adaptării informației. Cei mai afectați sunt aceia care comunică în mod principal în limba semnelor ca limbă maternă. Această identitate culturală și lingvistică a persoanei Surde trebuie respectată și considerată în toate politicile sociale care au ca obiectiv persoanele cu dizabilități. Este un element foarte clar menționat inclusiv în Convenția ONU pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități ratificată și de România în 2010. Concret, trebuie pus accentul pe interpretare la nivelul interacțiunii cu persoanele Surde, pe materiale adaptate, pe combaterea discriminării, susținerea cercetării asupra limbii semnelor, susținerea integrării culturale și a celei prin sport. Excelent ar fi ca articolul 69 din Legea 448/2006 să se respecte – acestea stipulează asigurarea de interpret autorizat de către autoritățile și instituțiile centrale și locale, publice sau private. Sunt încă multe de rezolvat la acest nivel. Pe de altă parte, Asociația Surzilor are disponibilă și o aplicație de interpretare video la distanță numită „Voci pentru Mâini”. Sperăm ca instituțiile să aibă o mai mare deschidere către acest sistem în viitor.
Ce crezi ca le lipseste zilele astea in conditiile de restrictii actuale?
Cu atât mai mult în această perioadă se observă cât de necesar este ca mesajele să fie interpretate, ca aceste comunicări să se facă cu luarea în considerare a tuturor cetățenilor. Colegii din Asociație dar și alte persoane în mod particular depun eforturi pentru ca persoanele deficiente de auz să fie informate corespunzător. Să nu se bazeze doar pe interpretarea pe care o văd la aceste conferințe. Am mai identificat și o problemă legată de purtarea măștilor: pentru persoanele surde și hipoacuzice labiolectura este foarte importantă. Dar acestea nu pot citi pe buze atunci când interlocutorul poartă mască. Ar fi necesar fie să se facă comunicarea printr-un geam despărțitor de exemplu, fie să se recurgă la unele măști transparente care există în alte țări. Din cunoștințele mele, astfel de măști nu se găsesc la noi în țară la acest moment.
Ce evenimente crezi ca ar trebui organizate pentru acesti oameni ca sa poata trai si ei cu emotie desfasurarile cu public masiv (spre exemplu concerte)?
Este ceea ce spuneam mai devreme privind integrarea culturală. La acest nivel s-au făcut progrese în ultima perioadă, mai ales referitor la concerte. Cu sprijinul Mastercard, în 2019 și la începutul lui 2020, festivaluri precum Electric Castle, Summer Well, Afterhills, dar și alte evenimente precum The Artist Awards sau concerte ale formațiilor Byron, Robin and the Backstabbers și The Mono Jacks au fost exemple minunate de incluziune, prin prezența interpreților care să ducă muzica mult mai aproape de persoanele Surde. Au fost experiențe minunate, să vedem cum persoane fără auz se distrează la fel ca toți ceilalți și trăiesc muzica. Mă bucur că am făcut și eu parte din această echipă de interpreți și sperăm că s-a creat un precedent frumos pentru mai multe asemenea evenimente. Au mai existat și alte momente precum interpretarea anumitor piese de teatru. Se poate face mai mult, este evident. Și sperăm că se va întâmpla așa.
Cu ce ajungi la fiecare conferinta de presa?
Beneficiez de sprijinul Ministerului Afacerilor Interne pentru transport.
Cum ti-ai fi petrecut zilele astea daca nu trebuia sa fii prezent la conferinte?
Lucrez în mare măsură de acasă și în rest mă deplasez la Kanal D unde interpretez buletinele de știri alături de colega Marieta Negru. Participarea la conferințe nu îmi afectează foarte mult programul, nefiind situații așa de dese. Încerc să duc la bun sfârșit activitățile pe care le am și să sprijin beneficiarii noștri alături de toți ceilalți colegi de la cele 37 de filiale ale A.N.S.R.
Cum decurge o zi de autoizolare?
Nu aș putea spune că sunt în această situație deci nu am un răspuns foarte clar. Ies din casă aproape în fiecare zi, pentru a merge la Kanal D sau la conferințe. Tot ceea ce știu este că pe mine nu mă deranjează aproape deloc statul acasă și în casă, deoarece sunt o persoană mai degrabă introvertită căreia îi plac mai ales activitățile care nu implică deplasări, ieșiri în oraș etc. A nu se înțelege că îmi place să stau numai în casă :)! Ca să răspund la întrebare, mă îngrijesc de activitățile pe care le am (majoritatea de la calculator), am grijă de pisici, iar dacă am ceva timp liber mai joc un șah, văd un film, dau drumul la un joc video… Cam pe aici mă învârt.
Cum reusesti sa iti pastrezi o autodisciplina in perioada asta?
Jocko Willink, un om pe care îl admir, spune că disciplina înseamnă libertate. Pare paradoxal dar sunt de acord și încerc să fiu cât mai disciplinat în toate aspectele vieții mele, cu toate că de multe ori nu reușesc. Probabil și pentru că în paralel sunt implicat în foarte multe lucruri și nu gestionez așa bine resursa timpului. Dar nu am nicio problemă cu a respecta deciziile autorităților. A nu fi disciplinat te duce cu gândul la a fi liber dar de fapt acea libertate e mai degrabă un haos. Oamenii nu se pot baza pe tine, nu poți primi încrederea celorlalți, nu poți lucra în echipă. Încerc să nu fiu un astfel de om și îmi doresc să devin cea mai bună versiune a mea, pentru a fi un ajutor și pentru ceilalți.
Interview with Bogdan Anicescu
How did you come up with the idea to help with the interpretation of the official communications?
The Initiative belonged to the National Association of The Deaf from Romania (A.N.S.R.), where I also work. An informative address was sent requiring language sign interpretation during the official communications during the emergency state which affects all of us. Given the high number of deaf deficiency people, over 20.000 in Romania, who know the Romanian language sign as maternal language it’s necessary that at least under these circumstances we have an interpret, although we find it that all official communications of all times should be doubled by the sign language. So, it is my duty, at present time at least, to present myself at these conferences, but I cannot say I have a personal merit in this. It is the result of a team work and I am a single “element”.
Did you follow the spread of the pandemics and did you feel the danger around you?
Personally, I am aware we don’t have to deal with a normal thing and overestimated. It is an alarming situation for the whole planet and something we didn’t believe we would confront especially now, in 2020, when the medical and general technical development make our lives so much easier. Still it is a lesson we should learn: we are no Gods and it’s time to be more united and more responsible. It’s hard to deal with the invisible and silent danger, but all that is happening in the world proves that it’s not a game.
Do you find hearing deficiency gives you a bigger scare during these days?
I cannot answer precisely, a person with deaf deficienty should be asked. What I can say is that lack of hearing, combined with lack of information, may generate a specific vulnerability for the person who doesn’t know what is happening around him. Otherwise, we as human beings are afraid many times when we don’t have certainties. That is why we wish that deaf or hypoacoustic deficient people have access also to information. I have received messages from scared deaf people, as probably all my colleagues in the Association received. I would say these are rare cases, but they require increased attention.
I noticed the sign language has a very corporal expressivity and I find these people are more emotional than the rest, do you believe it is so?
I agree with the first part and only partially with the second one. It is true the mimic, the expressivity and also body position play important parts in sign language communication. On the other side, I believe that sometimes hearing people interpret that intensity of expression in the language sign as an element of high emotion; still this is about the fact that lack of words must be properly compensated. So, questions, doubts, dissaprovals, joy, sadness, denial and many similar feelings will be reflected in the mimic, in the exageration of certain gestures or in other similar non-manual elements. These help clarify the expression.
What help do you think the hearing defficient community lacks in what society is offering them during normal times?
This is mostly about the lack of information being adapted. Most affected people are those who communicate mostly through language sign as their mother tongue. This cultural and lingvistic identity of the deaf person must be respected and considered in all social politics which are targeting people with disabilities. It’s a very clearly stated point even in the UN Convention of the Rights of Persons with Dissabilities ratified also by Romania in 2010. So, an accent must be placed on the interpretation at the level of interaction with the deaf people, on adapted materials, on combating discrimination, supporting research of the language sign, supporting cultural and sport. It would be great if article 69 from Law 448/2006 would be respectedintegration – this stipulates to offer authorized sign language interpret by all authorities, local and central institutions, public or private. There is still a lot to sort out at this level. On the other hand, The Deaf Association has available an application of distance video interpretation called “Voices for hands”. We hope the institutions will have a greater opening towards this system in the future.
What do you think is lacking these days under current restrictions?
Even more during this period one can notice how necessary the messages must be interpreted, that these communications to be made taking into consideration all citizens. My colleagues from the Association but also other people are making particular efforts for the hearing disabled persons to be correctly informed. They shouldn’t rely only on the interpretation they see during the press conferences. I have identified also a problem about wearing masks: for the deaf and hyacoustic lipreading is very important. but these cannot be read while the speaker wears a mask. It would be necessary to communicate through a window for example, whether we wear transparent masks which exist in other countries. From my knowledge such masks cannot be found in our country at the moment.
What events do you think should be organized for this community so they can live the same emotions of the big gathering events (for example concerts)?
It is what I was saying earlier about the cultural integration. At this level progress was made lately, especially for concerts. With Mastercard help in 2019 and beginning of 2020, festivals like Electric Castle, Summer Well, Afterhills, and also other events like The Artist Awards or concerts of bands like Byron, Robin and the Backstabbers and The Mono Jacks were great examples of inclusion, by the presence of interprets who can bring music closer to the deaf people. There were lovely experiences to see as deaf people have fun like the rest of us and live the music. I am glad to have been part of the team to interpret for them and we hope a nice precedent was created for more similar events. There were other moments like theatre play interpretation. There can be done more, obviously. And we hope it will be so.
How do you get to each press conference?
I get help from the Ministery of Internal Affairs for transportation.
How would you have spent these days if you didn’t have to go to the press conferences?
I mostly work from home and I only go to Kanal D where I interpret the news bulletins with my colleague Marieta Negru. Going to the press conferences does not affect my schedule too much, not taking place so often. I try to finish the activities I have and support our beneficiaries together with all the colleagues from the 37 branches of ANSR.
How do you live a regular self isolation day?
I wouldn’t say I am in this situation so I don’t have a very clear message. I go out of the house every day to go to Kanal D and press conferences. All I know is it doesn’t bother me at all to stay inside, as I am a rather introvert person who likes mostly indoor activities, which don’t require going out, going downtown etc. Please don’t understand that I only like staying inside the house :)! To answer the question, I take care of the activities I have (mostly on the computer), I take care of cats, and if I have some free time I play chess, I watch a movie, I play a video game… This is my usual day.
How do you manage self discipline during these days?
Jocko Willink, a man I trully admire, says discipline means freedom. It may seem strange, but I agree and I try to be more disciplined in all aspects of my life, although many times I fail. Most probably because in parallel I am involved in many projects and I don’t manage too well the time resource. But I don’t have any problem with respecting the authority’s decisions. Not being disciplined makes you think you are free, but actually that freedom is rather chaos. Peple cannot rely on you, you cannot get the other’s trust, you cannot work as a team member. I try not to be such a man and I wish to become the best version of myself, to be helpful for the others.
