Mama copilului lovit
Mama copilului lovit trebuie sa dea dovada de cea mai mare stapanire. Neimplicarea celeilalte parti in conflict o face si mai iritata. E foarte greu sa asisti cum copilul tau este lovit si sa nu intervi. Ce am invatat eu din discutia cu Ileana? Am incercat de fapt sa definim cauzele unei violente, dar si urmarile. Psihologia mamei o sa o lasam pe alta discutie caci stim ca trecem prin schimbari si incercam sa ne revenim pe masura ce creste cel mic. Avem si noi nevoie de ajutor, dar mai importanta este perspectiva copilului pe care trebuie sa o intelegem. Trebuie sa intervenim, sa explicam si sa il ajutam sa depaseasca momentul.
Am trait, sunt sigura, fiecare din noi momente cand copilul nostru a fost bruscat sau lovit de alt copil. In general am avut parte de mame care isi cunosteau copilul bine si au stiut sa intervina rapid pentru a-i explica propriei odrasle ca greseste. Uneori copilul meu a fost luat si in brate de mama respectivului, iar asta i-a dat curaj celui mic. In astfel de situatii am decis sa fiu mama care sta deoparte cand copilul este lovit. De ce? Pentru ca nu am vrut sa devina dependent de mine si sa ma caute cand are conflicte. Daca mama celui care loveste nu a intervenit, am intervenit eu. Sigur ca poate nu ma pot stapani mereu sa fiu echidistanta cand se intampla asta, dar imi doresc sa fiu mai buna si incerc prin discutiile despre violenta sa gasesc raspunsuri pentru mine. Oricum as fi reactionat eu, copilul meu a stat o saptamana numai tinandu-ma de mine dupa un episod in care a primit cativa pumni. A fost dur pentru mine pentru ca nu asa l-am crescut si trebuia sa ii reconstruiesc increderea in sine.
1. Ce se intampla in mintea unei mame cand copilul ei este lovit?
Cred ca depinde de mama si instinctual de mama pe care il are, de valori, de ocisnuinte. Insa clar cred ca mamele resimt frustrare, neputinta, tristete, etc, o gama variata de emotii negative.
2. Ce repercursiuni poate avea violenta copilului asupra propriului viitor?
Poate fi respins dintr o societate sanatoasa, marginalizat sau chiar pedespit penal. Mai mult decat atat, violenta de multe ori are efectul de bumerang: fizic si emotional. Copiii care sunt violenti si vor devein adulti violenti, intra intr o categorie de risc social si interpersonal. Este un mechanism de coping maladaptativ, stramb, fara un drum senin.
3. Cum gestionam teama unui copil abuzat de a mai interactiona cu alti copii?
Discutii si asertivitate, poate psihoterapie daca este nevoie.
4. La ce suntem atenti cand se joaca cu jucarii?
Foarte buna intreabrea, jocul este f important in a ne da seama de evenimentele petrecute in viata sa dar mai ales perceptia micutului nostru. Jocul este un exercitiu proiectiv frumos care ne aduce mai aproape de ce I se intampla, de lumea si perceptia lui. Este indicat sa ii urmarim cand si cand sa ne implicam si noi mai mult ca spectatori activi in joc.
5. Poate fi sportul o modalitate de a gestiona violenta?
In principiu orice sport este extraordinar de bun in dezvoltarea copilului, evident cu mici exceptii.. agresivitatea nu vine din sport. Din contra, se pot rezolva multe atitudini agresive sau probleme din spectrul ADHD prin sport.
Am incercat sa ne rezumam discutia la cateva aspecte dintr-o intamplare in care copiii nostri sa fi fost supusi unui tratament violent din partea unui semen. Am facut asta intrucat se apropie de varsta gradinitei si e important sa stim cum gestionam anumite momente. Putem avea un copil care nu mai vrea sa se intoarca la gradinita, dar putem avea si un copil care nu se dezlipeste de noi. Oricare ar fi situatia discutia de mai sus ajuta la gasirea unor raspunsuri pentru mama copilului lovit.
Sper ca aceste discutii despre violenta sa fi fost de ajutor si am promis cu Ileana ca o sa mai stam la povesti si pe alte teme din psihologia copilului.