Cât de bună ești la shopping?
Ei bine, nu credeam că o să îmi pun vreodată această întrebare, dar cu perioada asta nebună în care am fost nevoită să comand online inclusiv cumpărături uzuale, pentru care pierdeam vremea pe la hypermarket, am decis că trebuie să existe niste criterii de performanță și aici. Așa că am început să îmi pun întrebarea “Cât de bună ești la shopping?” Poți face cumpărături doar pentru ce trebuie, poți evita ofertele inutile și poți alege exclusiv pentru calitate? Sigur, soțul o să aprecieze un singur criteriu și acelea este rapiditatea. Eu o să consider însă calitatea și capacitatea de a te abține de la lucruri inutile.
Am descoperit în perioada asta că există un brand care îți aduce luna produsele necesare contra unui abonament. Mi se pare geniala ideea. Totuși pentru că perioada asta ne ține pe toți destul de limitați, uneori prefer să petrec cinci minute într-un magazin decât să comand online. În acele minute cineva stă de vorbă cu copilul și eu pot să îmi clătesc ochii prin magazin. Și dacă se întâmplă să îmi mai placă ceva cu siguranță voi profita să achizitionez.
Cum am ajuns aici? Aplicațiile nu îți prezinta chiar toate produsele sau trebuie să sapi un pic să le descoperi. Iar curierul este uneori neatent la comanda da. Spre exemplu am comandat prin curier lapte fără lactoză și m-am trezit cu o minunăție de lapte normal. Apoi am comandat cafea normală, dar mi-a venit o ediție limitată. Și m-am gândit că dacă ar trebui să fac eu cumpărături pentru altcineva, cu siguranță aș respecta lista și poate aș mai pune niște lucruri în plus în coș, pe care clientul ar putea să mi le plătească doar dacă dorește. Ma gândesc mereu să aduc acel plus-valoare.
Bun, să revenim la oile cumpărate. Deci, exactitatea sau respectarea listei este un criteriu de performanță din punctul meu de vedere. Pentru orice criteriu enumerat aici îți reamintesc că este sub cel al soțului care vrea să termine repede tărășenia asta care îi displace maxim.
Apoi următorul criteriu este tentația și capacitatea de a rezista tentației. Acesta este cel mai important factor. De fapt la cumpărături îți pierzi mințile. Vrei un ruj? Vei sfârși cumpărând încă trei obiecte de care nu ai nevoie, dar oferta limitată te va determina să îți rupi de la gură ca să cumperi acea unică ofertă. Dacă ai reușit să rezisti de multe ori și să uiți repede sentimentul de frustrare, ești cea mai tare! De fapt aici ai nevoie de mult ajutor ca să faci performanță. Aici îți trebuie stăpânire de sine, foarte putin timp alocat cumparaturilor și puțini bani pe card sau în portofel. Da, recunosc, sunt zgârcită cu scosul banilor de la bancomat și nu las bani mulți pe card. Trăiesc mereu cu minim pentru cumpărături. Altfel aș achiziționa fără limită până la consumarea soldului. E ciudat, dar așa se întâmplă.
Ultimul și cel mai important este criteriul analizei calității sau utilității obiectului. Da, ai găsit, ai nevoie, e ieftin, are și discount, dar e ce trebuie? Asta e mereu pragul pe care eu nu pot să îl depășesc. Dacă ceva îmi place, nu mă pot abține să nu îl achiziționez. Cad mereu pradă ispitei. Și nu e vorba neapărat de ceva ce îmi trebuie pentru mine, dar și pentru cei din jur. Și exemplul cel mai grăitor este încălțămintea copilului. Am cumpărat ghetuțe scumpe și care îi țin piciorul perfect. Apoi am văzut încă unele ieftine și care mi-au plăcut. Achiziționate și alea. Apoi am găsit unele din piele, ceva mai greoaie, dar producătorul era roman, aveau și discount, erau perfecte. Și de fapt singurele care meritau erau primele. Da, am cheltuit și bani multi, dar au fost cu folos, dar am cedat și tentației ofertelor, nu am analizat nici calitatea propriu-zisă a obiectului. Și tocmai eu care sesizasem din studenție că în cataloagele de produse cosmetice sunt prezentate întâi produsele scumpe și apoi chilipirurile. De fapt fix așa funcționăm. Cumpărăm ceva bun și apoi mai luăm și un chilipir că e la super ofertă.
Dar terapia prin shopping a aparut tocmai datorita femeilor care rămâneau acasă și făceau troc cu vecinele pentru ce aveau nevoie. Mai schimbau o vorbă, mai găseau o idee nouă, până se întorceau soții de la vânătoare, ele puneau deja țara la cale. Iar bărbații au fost mereu nemulțumiți de deciziile soțiilor. S-au scris și multe fragmente literare pe tema asta. Nu are sens să trecem printr-o istorie a literaturii ca să ne dam seama cât de criticate am fost pentru deciziile luate. Totuși, ce nu spune nimeni este că nu contează cât de bună ești la cumpărături, trocuri sau schimburi, ci cât de bine de simți tu cu tine. Și țin minte că achiziționarea primului meu ruj rosu aprins, acum câțiva ani, mi-a restabilit o încredere în mine și o descoperire a unei etape noi în dezvoltarea mea. Rujul acela roșu ma făcea să am grijă de mine înainte să îl aplic dar și dupa. Practic încrederea în mine mă făcea să am grijă mai bine de mine. Și cred că asta e cel mai important factor determinant când judecăm o decizie de a cumpăra. Deci pornește la shopping liniștită dacă asta te face să te simți mai bine. Dacă nu vei avea nevoie de acele lucruri poți oricând să le pui la vânzare. Există soluții.
Deci nu sunt cea mai bună la shopping și cred că o să fac un pic de terapie cu soțul intrucât el e exact opusul meu și ar putea să mă instruiască cel mai bine. El pune comanda de tot ce trebuie pentru casă și copil, dar omite țigări și cafea de care doar el are nevoie. El iese de la cumpărături fără pâine, deși doar el mănâncă paine. El practic omite și lucrurile de pe lista lui. El vrea doar să scape mai repede. Și dacă până în pandemie îl credeam timid sau intimidat de vânzătoare, acum pare că și livratorul îl face să fuga rapid din aplicație. Și pentru că mă surprinde acest comportament delăsător al soțului m găsit un articol interesant pe Forbes.com în care se încerca o modalitate de revinventare a retailului pentru bărbati. Pentru mine răspunsul la intrebarea “Cât de buna ești la shopping?” mă face să răspund că nu sunt foarte bună. De fapt nu sunt bună nici de trecere. Abia respect lista. Restul sunt sigur motivele unui zgarcit. Shopping-ul este terapie și demonstrație de forță.
