București
28 Mar, Thursday
14° C
TOP

Mama SRL

de ce sa alegi sa locuiesti in drumul taberei

De ce sa alegi sa locuiesti in Drumul Taberei?

De trei luni ma plimb si descopar tot mai mult din cartierul in care locuiesc de aproape zece ani asa ca am decis sa scriu despre el in acest articol. Deci de ce sa alegi sa locuiesti in Drumul Taberei? Ca denumire mie imi suna mai bine cum i-au spus cei de la Auchan: Drumul Taberelor. Totusi trebuie sa pastram denumirea oficiala a cartierului. Se pare ca numele i se trage de la evenimentele din 1821 cand Tudor Vladimirescu si-a intins tabara in aceasta zona. Aceasta este povestea despre alte vremuri regasita pe Wikipedia. In vremurile noastre o mica ajustare a denumirii ar fi chiar potrivita avand in vedere numarul mare de tineri din zona veniti din diferite locuri. Par multe tabere venite sa se intalneasca aici intr-un cartier care era o data plin de angajati ai armatei si care a devenit acum acasa pentru oameni veniti din diferite colturi ale Bucurestiului, Romaniei sau chiar ale lumii. 

Spuneam ca in aceste luni am inceput sa descopar cartierul. Initial starea de urgenta ne tinea pe toti acasa. Apoi tematoare am inceput sa scot copilul din casa, si ulterior am decis ca pandemie sau nu, trebuie sa fac si exercitiu fizic, asa ca am inceput sa grabesc pasul si sa fac cate doua plimbari pe zi in zona. Uneori imparteam traseele. Nu venisera inca aceste zile insuportabile de vara si aveam toate motivele sa mergem tot mai departe. In fiecare zi descopeream zone noi de umbra, de verdeata, de liniste, zone unde puteam lasa copilul sa se joace singurel pe jos, pe alei, sa urmareasca utilaje de constructii sau sa alerge pur si simplu catei. Apoi am descoperit si un parc nou unde totul era absolut impecabil: nu stiu daca are nume, dar e amenajat pe fostul garaj al unei firme de salubrizare. Acolo stateau masinile de gunoi si era un miros ingrozitor vara daca treceai pe langa. Acum e plin de alei pietruite, flori, o fantana arteziana, doua foisoare si terenuri de fotbal pentru cei mari si cei mici. Apoi am obosit si am decis sa ne ducem in parcul nostru cel mai apropiat, adica in Moghioros. Un kilometru fata de doi kilometri distanta parcursa de obicei in cartier de doua ori pe zi. Clar mai putin efort pe harta exercitiilor mele, dar mai multa joaca pentru cel mic. Si in fiecare zi descoperim ceva frumos in acest parc. In primul rand exista un grup de copii care se intalnesc zilnic la teatrul de vara sau la zona sahistilor si unde copii de varsta fiului meu impart jucarii si invata unii de la altii lucruri noi. 

M-am nascut si am crescut in Pantelimon, iar pana la 20 de ani nu am cunoscut alte parti ale Bucurestiului, decat din fuga masinii, a troleulului, autobuzului sau tramvaiului. Nu am mers cu metroul decat rareori si oricum nu imi place. Am ales mereu mijloace de transport de suprafata. Imi doresc foarte mult sa vad ce face lumea si sa admir cladiri pe strada. In subteran nu prea apuc sa vad nimic. Drumul Taberei mi-a devenit casa dupa un lung proces de cautari de case si dupa ce am cantarit cateva motive pe care o sa le enumar mai jos din seria avantajelor acestui cartier. Nu am apucat sa il cunosc pana acum pe indelete, desi am avut multiple momente in care mergeam pe jos ca sa descopar zona. De altfel am acest bun obicei al mersului pe jos si ma bucur mult cand vad lucruri noi intr-o plimbare rapida pe jos. Nu apuc niciodata sa notez toate observatiile facute, dar exercitiul fizic impreuna cu observatia imi dau o stare de bine. 

drumul taberei

Cu ani in urma am invatat dupa o excursie prin Europa ca pot avea cea mai buna conditie fizica daca merg mult pe jos. Si am continuat sa fac asta si dupa intoarcerea in tara. Imediat dupa intoarcere am vizitat-o pe bunica la Spitalul Municipal si apoi am luat-o pe jos pana acasa, adica pana in cartierul Pantelimon. Am zis ca o sa incerc sa merg pana unde pot. Apoi mi-am dat seama ca nu exista nu mai pot daca ai incaltari comode, daca nu cari multe lucruri inutile cu tine si daca inveti sa iti asculti sirul gandurilor. Parca totul capata sens. Parca in mersul acela rapid incep sa se lege idei, sa intelegi mentalitati, sa vezi viata in plina desfasurare, sa observi sau sa ignori anumite lucruri. Inveti in primul rand importanta anumitor lucruri esentiale precum libertatea. Cea mai buna reteta de eliberare este libertatea de miscare. Cea mai buna varianta de eliberare a mintii este libertatea de a gandi si de a te exprima cat mai bine. Si nu stiu cum se face ca de atunci si pana la un moment crucial din viata mea, opt ani mai tarziu, uitam din cand in cand cum este sa mergi pe jos. Uneori mi se parea greu. Alteori mi se parea ca nu pot sa duc acest drum pana la capat, dar am continuat si fiecare repriza de mers pe jos imi readuce un echilibru in ganduri si imi dovedeste ca “nu pot” este de cele mai multe ori in mintea noastra. 

La douazeci si opt de ani dupa ce am decis sa merg zilnic pe jos, am concluzionat ca uneori e cazul schimb traseul pentru ca am aceasta libertate. In acel an am schimbat tot ce stiam eu pana atunci in existenta mea. Si am descoperit o noua lume. Am descoperit ca exista un cartier cu multa verdeata, cu alti oameni, cu reguli, cu bun simt si uneori cu o educatie mai presus decat eternul Pantelimon. Si continuu sa descopar in fiecare zi acest cartier. 

drumul taberei

Spre exemplu intr-o schimbare de traseu, o mica abatere de la harta, am aflat ca exista o brutarie artizanala chiar peste drum de mine, ca in spatele blocului meu functiona o data un dispensar, ca in apropiere este cel mai mare si unul dintre cele mai vechi cimitire din oras, ca Home Design Mall este doar o fatada estetica data unei cladiri vechi si multe graffiti-uri care mentin vie pasiunea pentru echipa Steaua. Am gasit inca de pe la inceputuri vreo 2 turnuri de apa in zona si mi le-am marcat ca fiind repere pe care sa i le arat fiului meu. Acum stie ca la turnul rosu de apa se da jos din carucior si merge pe jos. Apoi am descoperit alei vechi cu copaci mari si umbrosi, cu extrem de multe elemente arhitecturale pe care nu le-am vazut in copilaria mea intre blocurile gri. Exista aici blocuri care pe partile nevazute de la bulevardele aglomerate au balcoane diferite, care au aranjamente din fier pentru a pune flori la balcoane, exista zone extrem de verzi si frumos ingradite unde poti sa tii copilul pe iarba la picnic. Adica da, am dorit mult sa stau la curte si sa am o bucatica de pamant, dar in final am ales tot traiul la bloc. Si imi amintesc din copilaria mea extrem de indepartata, cum bunica mea proaspat mutata de la casa la bloc avea un ritual de a lucra gradina din spatele blocului impreuna cu vecinii. Si in felul acesta vita ei de vie a supravietuit in gradina blocului cativa ani, pana a fost mutata inapoi la tara. Si in spatele blocului aveau o rosie, o ceapa si ceva legume. Si era asa frumos sa ii vezi pe toti cum lucreaza de zor la gradina. Si copiii faceau un fel de spectacol cu poezii si cantece in gradina din fata blocului, in luminisul unde se bateau covoarele, se adunau toti si isi incercau talentele. Era o fata mai mare care prezenta acest spectacol si avea in par o floare de floarea-soarelui. Doamne, cat am tanjit sa fiu si eu mai mare si sa prezint precum fata aia frumoasa. Sunt amintiri dintr-o lume plina de idilic si din care nu imi amintesc restrictiile. As vrea ca si copilul meu sa aiba astfel de amintiri. Si am incercat in toata perioada pandemiei sa nu simta teama de virusi, de necunoscuti, sa nu se sfiasca sa treaca printr-o balta sau sa adune ceva de pe jos. Eu am trait acele clipe frumoase in vecinatatea Drumul Taberei si cred ca in sufletul meu mutatul in aceasta zona a fost o reintoarcere la acele momente frumoase. Probabil ca inconstient am ales aceasta zona si multumita amintirilor. De altfel prima mea casa din cartier era aproape de sina de cale ferata unde ma ducea bunica sa curat trenuri. Nu am reusit sa le curat niciodata si poate de aceea au si disparut de acolo. 

Bunica venise la 19 ani in Bucuresti si alesese sa isi cumpere cu banii avuti de la parinti un petec de teren la marginea Bucurestiului. Au construit acolo o casa mica in a carei curte cresteau cateva animale domestice. Era un trai rustic la oras. Era o moda in acele zile. Mai exista si astazi cateva case uitate intre blocuri in cartierul meu unde oamenii cresc cateva gaini si au un caine galagios in curte. Tata a copilarit plimbandu-se cu bicicleta pe terenurile unde astazi eu cunosc si ii prezint fiului meu un cartier intreg de blocuri inghesuite. Era vecinatatea casei lui. Langa casa bunicii erau niste sine vechi de cale ferata unde cateva vagoane de tren zaceau ruginind. Acum acea cale ferata va fi transformata intr-un bulevard sau intr-o zona de promenada. Oricum ar fi niciun tren nu mai trece pe acolo. Era clar periferia orasului, dar astazi orasul se intinde mult mai departe. 

Revenind la Drumul Taberei si la intrebarea de ce sa alegi sa locuiesti in Drumul Taberei. M-am mutat aici ca sa fiu mai aproape de bunica, de copilaria tatei, de acea zona unde mi se parea fascinant ca exista un bulevard mare si cu multa verdeata pe mijloc, imediat ce m-am mutat s-au apucat de lucrarile pentru metrou. Nu o sa avem inca metrou desi de 9 ani se lucreaza de zor. In Pantelimon nu exista metrou si totul era inghesuit de blocuri si asfalt. Lumea accepta aceasta situatie fiind mereu considerat un cartier mai vechi si mai apropiat de centru, deci beneficiul maxim. Totusi si astazi cand ma duc in vizita la mama vad masini parcate pe prima banda pentru ca soferii lor sa faca ceva cumparaturi rapide, ceea ce imi aminteste de lipsa de educatie si respect pe care am vazut-o si in scoala de cartier unde am invatat putini ani. De cand m-am mutat in Drumul Taberei, in diverse case in care am locuit aici, lucrurile au fost mult mai pasnice. Si apreciez in primul rand asta pentru ca e important in evolutia unui copil. Este incredibil de bine sa ai liniste si sa poti sa te odihnesti. Cartierul este considerat unul dintre cele mai linistite cu nivelul cel mai scazut de zgomot din sector si din oras.

drumul taberei turn

In zona sunt si astazi unitati militare si asta imi da un sentiment de siguranta ca am in jur oameni organizati si pe care te poti baza. Langa casa mea este Statul Major al Fortelor Terestre. Pe blocurile rusesti din vecinatate exista inca semnele unor gloante trase in timpul evenimentelor din 1989. Ma gandesc cata ura trebuie sa fi existat in acele zile fata de locuitorii acelor blocuri. Si daca ma uit in jur cred ca ura era total nejustificata. Va dati seama ca oamenii aia aparau un regim, isi faceau datoria pe care jurasera ca o vor face si stateau inghesuiti intr-un cartier tot mai neincapator? Si da, este un cartier care nu avea foarte multe biserici, care acum are suficiente si inca se mai construiesc, care nu avea decat parcul Moghioros, iar acum are inca un parc superb pe care il asteptam sa creasca pe Bd. Timisoara, care nu avea spital, dar sunt convinsa ca se va remedia si asta. 

Auchan are sediul central langa parcul Moghioros. Au creat o comunitate frumoasa si au oferit cateva poze din trecutul cartierului. Imbratisez faptul ca au vrut sa prezinte multiculturalitatea: straini care locuiau in cartier in anii ’80. Astazi observ in cartier o diversitate care imi da speranta unei educatii deschise: europeni, asiatici sau africani se regasesc in parc cu copii mici care se joaca impreuna. Si asta imi da speranta ca voi avea ocazia sa il invat pe copilul meu ce inseamna diversitatea culturala fara probleme. Este minunat sa ai aceasta sansa si sa nu fii nevoita sa vezi reactia ciudata a copilului la intalnirea unei persoane de alta culoare sau cu alte trasaturi fizice. E important pentru mine intrucat si eu am crescut inconjurata de oameni din culturi diferite si asta m-a ajutat sa inteleg mai bine multe lucruri. 

De cand plimb copilul in cartier descopar tot mai multi oameni frumosi. Am gasit parinti care s-au intors in tara si care recunosc aceleasi valori si plusuri pe care le observ si eu. Am vazut oameni din diverse generatii si am observat o educatie din ce in ce mai buna la tineri. Acum nu pot decat sa ma bucur, cat mai avem ocazia, de timpul pe care il petrecem cu copilul nostru. Sunt sigura ca vor veni vremuri cand o sa stea mai mult cu bunicii decat cu noi, dar ne vom aminti cu drag de aceste zile petrecute prin cartier. Iar el va avea mereu amintirile plimbarilor si va stii ce inseamna “casa”. Consider ca oricare ar fi motivele sa alegi sa locuiesti in Drumul Taberei sunt pentru binele copilului si pentru echilibrul tau psihic intrucat nu traiesti cu teama de pericole pe care o regasesti la parinti din alte zone. Si mai sunt extrem de multi tineri care aduc un aer proaspat cartierului Drumul Taberei.  

drumul taberei

Post a Comment