Dragostea pentru Google
Dragostea pentru motorul de cautare Google ne poate face sa ne pierdem identitatea si personalitatea. Ne antrenam creierul sa invete tot mai multe lucruri pentru ca noi ne-am nascut inainte de Google. Totusi noua generatia nu are nevoie sa stie totul despre istorie, geografie, matematica, etc. Le au pe toate pe telefon. Si Google Maps sau Waze sau orice alta aplicatie de navigatie ii ajuta sa cunoasca mediul inconjurator mai bine. Va amintiti ceva din lectiile de istorie sau geografie? Eu imi amintesc cate ceva. Totusi tot ce am invatat de pe Wikipedia sau pur si simplu cautand pe Google, tin minte. Nu e nimic vag in cunostintele aplicate. Sunt o persoana increzatoare in metoda invatarii prin exercitiu. Nu pot sa tin minte lectiile inutile de Chimie sau Fizica. Dar munca mea m-a facut sa invat si din aceste domenii. Si cum sunt curioasa am invatat acum multe dintre lucrurile pe care scoala nu putea sa mi le arate aplicate.
Va puteti imagina ca acum nu mai trebuie sa invatam atat de multe pentru ca acum Google stie tot?
Daca vrei sa inveti sa gatesti tot ce trebuie sa faci este sa deschizi Google care iti va arata inclusiv un filmulet pe YouTube despre cum sa realizezi reteta dorita. Daca vrei sa vizitezi un loc, ai ghiduri online, videouri pe YouTube si multi bloggeri care scriu despre acel loc. Experientele reale pot sa nu se intample, poti visa la locul tau preferat precum povestile ne prezentau acel print pe cal alb pe vremuri. Asta e partea buna a internetului: poti gasi toate lucrurile prezentate intr-o imagine pozitiva: oameni sau locuri de atunci sau de acum si lumea pare un loc mai bun. Masele iubesc oamenii si locurile care nu sunt uneori potrivite pentru noi. Daca am fi invatat ceva din Istorie, aceasta este o lectie importanta. Internetul ne da atat de multe informatii sau impresia ca detinem toate aceste informatii incat nu mai avem timp sa filtram impresiile de moment. Tot ai impresia ca ii cunosti pe acei oameni aflati la un click distanta. Reality show-urile au trecut la un alt nivel. Sunt o invitatie deschisa in budoarul oricarui ilustru necunoscut. Si brusc urmaritorii il urmaresc (joc de cuvinte “followers follow”). Este o nebunie la nivel global ce ne da impresia ca “stim” totul.
Intrebarea mea este unde ne-am pierdut creierii? Pentru ca avem impresia ca totul este chiar aici. Este precum biblioteca plina de titluri si avem impresia ca le stim pe toate acele carti doar petnru ca devin familiare dupa un timp. Traim vremuri ciudate si avem un mod straniu de a imbratisa vietile altora. Am incercat sa ma abtin din a trage cu ochiul si viata a parut sa curga lin mai departe. Chiar imi iubesc viata, momentele de liniste, ritmul inimii, rasul meu, bucuria fiului meu si asa mai departe. Nu trebuie sa devina povara mea ce fac altii. Cred ca trebuie sa ne indepartam de acest drog numit reality show si sa ne traim un pic vietile proprii cu experience care ne fac ce suntem: niste indivizi unici.
Love of Google
Love of the search engine Google makes us loose our identity and personality. We train our brains to learn more and more because we were born before Google. However the new generation doesn’t need to know all the History, Geography, Maths etc. They have it all on their phone. And the Google Maps or Waze or whatever other navigation app helps them know the space better. Do you remember anything from your history or geography lessons? I remember little. Still everything I got to learn from my Wikipedia or simple Google search, I remember. There is nothing vague about more applied knowledge. I am a true believer of learning by doing. I cannot really remember useless Chemistry or Physics stuff. Still all my work has got me closer to these fields also. And curious as I am, I have learned right now all the stuff that school couldn’t show me.
Can you imagine that right now we don’t need to learn so much cause Google has it all?
If you want to learn how to cook something you open up Google and it will show you even a Youtube video with suggested recipes. If you want to visit a place, you have online guides, youtube videos and a lot of bloggers writing about it. The real experience may never happen, you may dream about your favourite place just like stories used to present us the perfect guy in the past. This is the good thing about internet: you may find all the positive feedbacks about people or places from then or from now and the world will seem better. It’s actually the masses that love people and places that are sometimes not so right for us. If we would have learned something from History, this was an important lesson. The internet gives you so much knowledge or impression of it that you don’t filter present day first moment impressions. You still feel that you know all those people who are just one click away. The reality shows moved to a next level. They are an open invitation to the boudoirs of any regular unknown character. And suddenly followers follow. It’s a madness world of misconception that we “know” everything.
My only question is where did we leave our brains? Cause we get the impression all is right there. It’s like a bookshelf full of titles and we get the feeling we know what’s in those books just because they seem familiar after a while. Strange times and very weird way of embracing life of others. I tried to stop that peaky eye and my life still seemed fine. I even love my life, my moments of silence, my regular heartbeat, my laughter, my son’s joy and so on. It doesn’t need to be my burden what anybody else is doing. I guess we need to stay away from this drug called reality show and live a little our own lives with experiences that make us who we are: unique individuals.
