TOP

Mama SRL

Achizitia unui apartament nou

Cand am decis sa scriu acest articol, am rememorat toate interactiunile avute de-a lungul timpului cu dezvoltatori de ansambluri rezidentiale din oras, de la periferie sau chiar din alte orase, interesata fiind sa ma mut intr-un bloc nou de foarte mult timp. Concluzia tuturor amintirilor a fost ca nu am mers mai departe cu achizitia unui apartament nou pentru ca mereu am revenit la ideea mea de baza, care imi este mereu intarita, ca tot ce este ieftin nu este de incredere. Si cand spun ieftin nu ma gandesc ca e tocmai chilipir, ci ca este un cost mai mic fata de alte apartamente din zona. O sa argumentez cu o descriere vizuala a ce inteleg eu prin ieftin, pentru ca nu ne permitem ceva mai bun: avem in fata scena din Slumdog Milionaire in care pustiul cade in groapa de rahat. Ei bine, asa ma simt eu de fiecare data cand nu imi este castigata increderea si ar trebui sa ma arunc intr-o groapa de rahat si sa astept sa ies curata de acolo, daca reusesc sa supravietuiesc stresului. Dupa 15 ani de cautare a unui complex rezidential in care sa traiesc, am ajuns la concluzia ca un bloc vechi comunist este mult mai usor de gestionat decat un apartament intr-un bloc nou. Problemele dintr-un bloc vechi sunt mai simple decat cele dintr-un ansamblu nou, unde majoritatea se va forma foarte greu, unde parerile vor fi mereu impartite si din pacate lipsa unui consens va acorda castig de cauza dezvoltatorului sau furnizorilor de utilitati. Cand ma refer la castig de cauza, ma refer in sensul in care aud povesti si vad si reportaje prin care increderea imi scade tot mai mult din vina dezvoltatorului. Da, sunt plina de neincredere in privinta dezvoltatorului din Romania. Si spun asta asumat si astept pareri care sa imi contrazica aceasta impresie. Este o parere bazata pe impresii si experiente povestite din zona legala sau pur si simplu durerea unor proprietari.

Neincrederea ii face pe multi sa evite achizitia unui apartament nou. Iar nevoia ii face pe multi sa aleaga varianta ieftina pentru ca nu mai pot locui cu chirie la nesfarsit. Oricare ar fi motivul pentru care ai achizitionat, eu zic ca trebuie sa privesti pozitiv si cu incredere ca ai facut o alegere buna pentru tine. Neincrederea mea vine si din faptul ca nu am rabdarea sa negociez cand cealalta parte doreste sa imi impuna niste termeni. Ieftin este o caracteristica, legal este sa negociezi. Contractele sunt intelegerea dintre cele doua parti. Daca una iti impune niste termeni mai putin agreabili, ai dreptul intr-o societate civilizata sa ii propui si ce te-ar face pe tine sa te simti bine. Politica pumnului in gura si a sintagmei “Nu doriti dumneavoastra, vine altul!” trebuie sa fie domolita. Si asta se face doar prin educarea unor generatii. Noua decizie a Primariei Capitalei referitoare la oprirea timp de 1 an de zile acordarii unor noi PUZ-uri pare a fi un moment foarte bun de negociere cu dezvoltatorii care vor fi pusi in standby. Vor profita din plin de cresterea preturilor datorita acestei masuri. Si atunci se vor folosi de acest argument si mai mult: nu iti convine, pleaca. Dar lucrurile nu stau chiar asa. Cand vrei sa castigi increderea si sa nu dai doar un tun, trebuie sa ai rabdare cu orice client. Este necesara comunicarea eficienta cu dezvoltatorul. Si o sa inchid aici parerea mea sumbra despre cei care vin cu atitudinea asta si te trateaza cu superioritate doar pentru ca au alti clienti la usa. Din pacate fiecare este fortat sa aleaga in functie de posibilitati. Astfel multi vor accepta politica pumnului in gura, dar vor rabufni ulterior. Pentru ca o atitudine violenta aduce cu sine o reactie violenta. Si oamenii constransi sa stea in casa, sa poarte masca, sa se mute, sa fie fortati sa faca lucruri, vor exploda. Explozia maselor este in general violenta, mai ales cand indura foarte mult timp o umilinta fortata. Si asta aduce o publicitate negativa pe care putini dezvoltatori o vor putea gestiona. Sigur ca exista si cenzura, dupa cum am observat, o tactica total ilegala, dar folosita deseori de dezvoltatori.

Etapele achizitiei unui apartament nou nu sunt multe:

  • rezervare,
  • semnare promisiune notariat,
  • plata avans,
  • proces verbal de predare-primire,
  • semnare contract final notariat,
  • plata lichidare cash sau credit.

Daca ai reusit sa treci peste lucrurile pe care eu inca le consider jignitoare, ai grija:

  • sa faci asigurare de locuinta – PAD – 10 zile de la achizitie,
  • sa iti treci apartamentul pe numele tau – 30 de zile de la achizitie,
  • sa iti pui centrala in functiune – aici trebuie chemat cineva specializat,
  • sa faci contracte pentru gaz si electric.

Pentru ultimele cred ca cel mai simplu ar fi sa iti iei acelasi furnizor ca sa nu te complici cu facturile. Nu m-am lamurit inca daca e vreo diferenta majora de cand cu liberalizarea pietei de energie si gaze, dar ce pot spune este ca as alege furnizorul cu cele mai mici batai de cap. Adica acela care nu iti pune prea multe intrebari, iti trimite contractul si cu care esti impacat ca te factureaza elegant.

Problemele incep din clipa in care increderea in dezvoltator este inselata. Ca in orice relatie contractuala ai nevoie sa construiesti o relatie cu clientul tau, chiar daca este un client care nu e necesar sa revina, trebuie sa aiba incredere in omul caruia ii da banii. De cele mai multe ori dezvoltatorii angajeaza echipe de vanzare care se ocupa de vanzari si acestia sunt instruiti cu cateva detalii tehnice pe care le pot furniza clientului. Exista si cazuri in care dezvoltatorul este si vanzatorul si cand nici nu iti acorda atentie pentru ca nu esti suficient de important pentru el. In acest fel nu se construieste o relatie si e mai bine sa renuntati la idee. Sigur ca sunt multi tineri fascinati de ideea de a locui intr-un bloc nou. Si clar, recunosc ca si eu imi doresc asta, doar ca pentru a ma muta intr-un bloc nou, ar trebui sa existe acel sentiment de incredere in oamenii pe care ii intalnesc la biroul de vanzari si in dezvoltator in sine. Nu stiu ce anume iti da aceasta incredere. Eu merg mult pe feeling. Si nu m-a dezamagit pana acum. Imi doresc sa cred ca nu e chiar asa, dar din pacate experienta avuta pana acum nu m-a facut sa am incredere in dezvoltatorii locali, cel putin cei din range-ul meu de buget.

Cateva din lucrurile care m-au deranjat sunt: lipsa transparentei referitoare la contracte, impunerea unei firme de administrare din partea dezvoltatorului, lipsa unor termene realiste, lipsa unei prezente din partea autoritatilor locale care ar trebui sa aiba grija de bunul mers al unei constructii si de implicarea in sanctionarea dezvoltatorului in cazul unor nereguli. Cum sa ai asteptari ca o sa ai un apartament decent cand el nu respecta cu girul autoritatilor locale toate normele in vigoare? E un exemplu de moralitate adus in discutie si care iti poate ridica multe semne de intrebare. Am intalnit insa si santiere organizate cu containere special pentru gunoi si casute pentru muncitori care sunt echipate inclusiv cu dusuri. Asta e un pas foarte important si care denota respectul dezvoltatorului inclusiv pentru cei care muncesc si potentialul firmei de a sustine conditii decente.

Lectia cea mai importanta pentru orice achizitie este ca un contract este negociabil, fiind vointa partilor. Intelegerea presupune ca ambele parti sa fie in consens. Impunerea unor termeni din partea dezvoltatorului este o practica frecventa si din pacate nu sunt foarte multi avocati capabili si dornici sa sustina o negociere. Ce vedeti prin filme la noi nu prea exista. Legea e doar lege, tocmeala e doar tocmeala, iar legea impreuna cu incompetenta autoritatilor locale ii poate ajuta doar pe dezvoltatori.

Autoritatile nu te vor ajuta sau sustine orice s-ar intampla. Ei se uita in continuare ce masina conduce patronul si apoi judeca daca sa ii dea amenda sau nu. Pentru ei legea este o tocmeala. Autoritatile care sunt platite din bani publici considera mereu ca jupanul privat are o punga de galbeni special pusa deoparte pentru ei. Si acei bani merg bine pentru zile negre. Este trist si demoralizator sa vezi toate lucrurile astea intamplandu-se intr-o lume actuala. Suntem Tara lui… dau o spaga, dar stau in fata, du-te de aici, Doamne-ajuta si las’ ca merge si asa! Nu putem avea o tara diferita daca nu schimbam noi ceva prin razvratirea impotriva unor nereguli sesizate.

Un apartament achizitionat de la faza de proiect, iti aduce profit, dar si bataile de cap pot fi cuantificabile. Sigur ca am evoluat de la perioada tepelor imobiliare, dar acum tot noi, cumparatorii de buna credinta, trebuie sa ne asiguram ca proiectul are interes sa fie realizat. Si dupa ce ai concluzionat ca nu are cum sa nu fie terminat, obisnuieste-te cu ideea ca nu toate lucrurile vor fi facute ca la carte. Traim in Romania si nu exista protectia autoritatilor competente pentru ca in general competenta nu este apreciata si angajata la stat. Si mie tot mi se pare ca traiesc intr-un haos urban de prea mult timp si nimeni nu reuseste sa reglementeze nimic.

 

Post a Comment