Mama SRL

De cand cu starea de urgenta si de cand simt nevoia tot mai mare de a organiza casa si timpul petrecut acasa, imi dau seama ca civismul a ajuns sa fie o raritate, iar regulile cu care ne inconjuram ne fac sa protejam mai mult bunuri decat oameni. Regulile sunt mereu restrictive, dar uneori ele devin absurde si atunci umanitatea isi pune in aplicare civismul. Asa ca am trait astazi un exemplu despre civism si reguli despre care am simtit nevoia sa pun pe hartie impreuna cu cateva ganduri.

Am fost la Auchan la cumparaturi. Am plecat singura cu copilul. Am decis ca ne intelegem de minune si ca vom face treaba buna. Lista era scurta, deci nu vedeam o provocare prea mare chiar si cu diversiunea constanta a copilului. Multe erau lucruri pentru activitatile pentru dupa-amiaza. Asa ca am convins copilul de plan, am luat masina si am mers la prietenul nostru Auchan. Am ales sambata pentru ca in saptamana asta am fost foarte prinsa. Nu e in obisnuinta mea sa fac sambata cumparaturi, dar saptamana asta asa s-a nimerit. Bun, aveam in plan sa luam carucior cu masinuta din interior, apoi sa schimbam cumparaturile intr-un carucior clasic. Totul perfect in planul nostru. Intram, luam caruciorul cu masinuta, il alegem chiar tacticosi din cele 3 optiuni de la casele rapide. Facem cumparaturi pe fuga. Am parte de copilul ascultator in limitele lui de 2 ani si 6 luni. Stiti probabil ca e mult de negociat si trebuie sa ai o rabdare de fier ca sa explici tot ce se intampla sau sa il intorci din drum cand el alege o directie diferita de scopul initial. Negociere, imbratisare, un pic de santaj emotional si revenim la traseul stabilit. 

Ei bine, terminam cumparaturile, ajungem la casa de unde luasem caruciorul, pun produsele pe banda, copilul ajuta si el de zor, sunt o gramada de “ma-ma”, totul e “ma-ma” la care trebuie sa raspunzi cu calm si intelegere. Intre “ma-ma” si punerea rapida a cumparaturilor pe banda, ma gandesc sa o intreb pe doamna sa ma indrume de unde pot lua un carut normal cu care sa duc greutatea cumparaturilor pana la masina. Ei bine, raspunsul doamnei ma lasa interzisa: Trebuia sa va ganditi inainte. Ma fac ca nu am auzit si apelez la buna intentie a domnului de la paza sa pregateasca ceva pentru mine. Doamna imi explica cum ca domnul nu poate pleca de la post, carucioarele de la automatele de plata nu pot fi luate ca au nu stiu ce folosinta – erau peste 5 astfel de carucioare imprastiate langa casele automate. Ma intorc spre doamna casiera si ii explic ca nu pot merge singura cu un copil si cumparaturile grele pe umerii mei pana la masina. Raspunsul socant numarul 2 din partea paznicului: Trebuia sa va ganditi. Momentul in care calmitatea unei mame cedeaza. Doi oameni care reprezinta direct sau indirect aceeasi companie, si acelasi discurs. Si ca sa nu injur de fata cu copilul, sa nu ridic tonul, gasesc de cuviinta sa ii explic ca si daca eu sunt o proasta, ei sunt acolo sa ajute mama cu copilul, nu doar sa ii faca oferte. In mintea mea se desfasura un lung sir de injuraturi pe care nu mai stiam cum sa le controlez. Si eu scanez persoana din fata mea si ii sesizez invaliditatile, frustrarile si pot sa jignesc sa doara. Dar nu se face asta de fata cu copilul. Lucrurile astea urate ar trebui eliminate ca sa nu invete tocmai manifestarile rebele. 

Da, solutia a venit de la domnul din spatele meu. Un act minunat de civism. Regulile hipermarketului incalca bunul simt sau civismul restrictionand la limite absurde folosirea bunurilor pe care de altfel le-au achizitionat pentru folosire. Adica de ce ai avea la dispozitia clientilor aceste carucioare daca sunt restrictionate doar pentru a fi folosite in interiorul magazinului? Si apoi, de ce nu te gandesti si cine le foloseste? Ca eu nu vad sensul sa arunci banii pe fereastra pe aceste obiecte, sa iti pierzi fidelitatea clientilor si sa starnesti si discutii in magazin. 

Si da, in stare de pandemie, cu multa reclama ce ridica problema masurilor de igienizare si distantare, a fluxului oamenilor, a dezinfectantilor excesivi, ajungem sa ne ajutam intre noi in situatii din astea. Regulile sunt incalcate de civism acolo unde regulile devin absurde. Si tocmai astazi ma abordasera la intrare cu invitatia sa imi fac un card de fidelizare Auchan. La ce sa ma ajute? Sa observ ca civismul e mai presus decat regulile lor absurde? Sa inteleg ca in aceasta companie care promoveaza atat de mult comunitatea si ideea unei comunitati unite nu poate exista un echilibru intre civism si reguli?

Si problema acestor carucioare pentru copii este peste tot. Sigur ca pot fi exista unii dornici sa le ia acasa, dar in loc sa gasim solutii pentru a opri furtul lor, noi adoptam reguli care ridica alte probleme. Si nu sunt singura care foloseste acele carucioare.

Totusi in Brasov la Carrefour aceste carucioare pot fi ridicate din exteriorul magazinului si lasate tot acolo. Asta imi ridica unele semne de intrebare referitoare la infractionalitatea din Bucuresti fata de Brasov. Si poate civismul din Bucuresti este mai sus ca nivel decat cel din Brasov. Habar nu am, dar regulile trebuie sa fie adaptate si societatii si nevoilor ei. Regulile nu ar trebui sa protejeze doar bunurile. Pare ca uitam de insasi rasa umana in dorinta noastra de a respecta reguli uneori absurde.