București
21 Oct, Thursday
15° C
TOP

Mama SRL

Ce presupune un nou tip de educație?

Ce presupune un nou tip de educație? Este o întrebare pe care ne-o punem cu toții zilele astea și se referă la adaptarea sistemului școlar la provocările actuale. Ne orientăm spre soluții online și căutăm sintetizarea materiei. Avem nevoie de atenție din partea copiilor, a profesorilor și a părinților.

Începutul educației online a fost timid înainte de pornirea pandemiei când existau webinare pe care le putea accesa oricine. Dar după apariția pandemiei școlile apelează la sistemul de educație online. Elevi, profesori și părinți se plâng de probleme tehnice și de bariere de comunicare în implementarea acestui nou tip de educație. Există și profesori din mediul universitar care găsesc această metodă o provocare foarte plăcută. Cred că dacă profesorii se pun un pic în poziția copiilor, dacă părinții se implică în programul nou și haotic al copiilor, iar cei mici se vor simți ascultați, ne vom adapta rapid noilor condiții.

Toate țările caută soluții alternative. E o tendință globală spre noul tip de educație. Asta pentru că ne temem de creșterea numărului de cazuri de îmbolnăviri o dată cu clasicele ore în clasă. Se discută chiar de închiderea școlilor în mai multe țări europene. Și de aceea mulți părinți au decis să își țină deocamdată copiii acasă. Nu știe nimeni cum trebuie să fie acest nou tip de educație. Soluția online este obositoare și pentru adulți, deci este și mai grea pentru un copil. Și mă gândesc că un profesor pus în fața unei astfel de provocări înțelege, înainte de orice, provocarea copilului în noul mediu. Adică prin sistemul zoom copilul nu mai are acces atât de ușor la tabla din clasă și nu aude atât de bine vocea profesorului. Este ca și cum profesorul predă la o clasă de copii cu deficiente de văz sau auz. Profesorii trebuie să coboare cu adevărat și până la elevul din ultima bancă a clasei virtuale.

A doua provocare pe care sunt sigură că mulți profesori nu au înțeles-o încă este dată de apropierea de copil. Da, e important și în condiții normale să existe o astfel de abordare, dar în situații speciale trebuie să îi ai foarte apropiați pe copii ca să le poți menține atenția pe timpul orelor atipice prin zoom. Spun asta pentru ca am participat și la câteva webinare unde am fost surprinsă plăcut de interesul speakerului în fiecare din cei prezenți, apropiindu-și astfel publicul.

Personal, ca să supraviețuiesc unui webinar, îmi place să fac și alte treburi cât timp ascult. Spre exemplu îmi place să merg pe jos. Copiii nu trebuie învățați să fie multitasking. Poate că formula de online trebuie adaptată vârstei și materiei. Iar adaptarea materiei la cerințele online este o sarcină dificilă. E și un pariu care poate duce la pierderea unui an sau mai mulți din educația copiilor noștri. În Barking Up The Wrong Tree se discută că e greșit să te aștepți ca un copil olimpic să facă ceva inovator în societate. De fapt cei care au note mari și care câștigă concursuri reușesc să asculte și să învețe “litera cărții”. Cei care reușesc să inoveze în societate sunt tocmai cei care ignoră regulile, care depășesc barierele și care “ies din cutie”. De obicei acei oameni sunt și autodidacți. Această carte m-a făcut să înțeleg că avem nevoie de un nou tip de educație în societatea modernă. Un profesor de istoria artelor ne spunea în facultate că “grecii și-au depășit condiția o dată cu depășirea zidurilor cetății lor”. Avem nevoie să ieșim din peisajul cunoscut și să descoperim cerințele copiilor moderni. Aceștia stăpânesc televizorul, tablete, telefoane și computere de la vârste foarte fragede. Indiferent de mediul din care provin pare că au niște instincte spre tehnologie. Și atunci trebuie ca noi adulții să găsim calea potrivită de comunicare cu ei.

Tendința spre noul tip de educație se regăsește și în sistemul românesc. Acesta a fost criticat deseori pentru curricula prea încărcată, pentru puținul timp liber pe care îl au copiii sau pentru lipsa unei aplicabilități a materiei. Poate că realizarea orelor în aer liber și cu o aplicabilitate mai precisă în natură și mediul inconjurător este o soluție mai bună decât sistemul online. Poate că predarea online trebuie să răspundă unor cerințe diferite. Atenția copiilor nu mai poate fi controlată, deci aceasta trebuie cu adevărat câștigată. Lecțiile trebuie să dureze mai puțin și să se desfășoare cu mai puțini copii. Testele trebuie să se orienteze mai mult către sistemul de grilă. Temele pentru acasă devin inevitabile. Exercițiul de acasă presupune și studiu individual din partea copilului și aici intervine și implicarea părinților în ghidarea celor mici către informații corecte și relevante.

O școală privată din Ilfov a decis să testeze noi abordări ale curriculei românești într-una din clasele a V-a la îndrumarea lui Marian Staș, consilier în Ministerul Educației. Acesta militează către o simplificare a materiei și o aplicabilitate a acesteia la cerințele societății actuale. Este admirabilă această tendință spre un nou tip de educație. Încercările pot aduce schimbări în bine și trebuie să ne păstrăm încrederea în potențialul inovației. Iar copiii au o capacitate foarte mare de asimilare și adaptare.

Tot din teama de a trimite copiii la școală găsim și tendințe precum homeschooling-ul. Văd mesaje pe internet în care mai mulți părinți caută un adult care să stea cu 3-5 copii și să facă diverse activități cu ei pe care să le decidă de comun acord cu tutorii legali. E o tendință bună și în care cred în viitor. Poate nu chiar acum, dar sigur este o soluție pentru viitor. Dacă nu îl izolezi pe copil de alți copii, dacă nu devii doar tu părintele și educatorul lui, atunci copilul poate să se dezvolte în continuare sănătos.

Sunt multe alte metode de încercat. Tendința spre un nou tip educație nu se manifestă doar la noi în țară. Nu știe nimeni cum ar trebui să arate acest nou tip de educație. S-a pariat pe online și descoperim treptat ce probleme există în aplicarea metodelor la noul mediu. Se pot găsi soluții, dar avem nevoie de timp să le descoperim și să le implementăm. Până atunci încercăm cu toții, din țări diferite, metode diferite de reîncepere a școlii în condiții de siguranță. Mai presus de orice, e nevoie și de implicare din partea părinților pentru a nu lăsa copiii să își piardă interesul pentru școală.

Alegerea de a ține copiii acasă nu e greșită la fel cum nici predarea online nu e. Sunt doar câteva exemple din tendințele globale. Ce presupune un nou tip de educație? Nu știe nimeni un răspuns corect. Oricare din propuneri poate fi mai bună decât strângerea copiilor într-un spațiu închis.

Post a Comment