Mama SRL

Acum vreo zece ani am citit o carte care se intitula Cum am ales libertatea. De atunci incerc sa imi analizez mereu libertatea. Acea carte descria dependenta de un loc de munca si de un patron ca fiind extrem de nociva pentru fiecare din noi. De altfel autorul povestea cum ceasul de mana a fost inventat pentru a ajuta sclavii sa fie in timp la munca, iar astazi el este bijuterie care prezinta intr-o anumita masura statutul social in functie de brandul luxos pe care il detii. Nu suntem tocmai o societate in care sa existe clase sociale, dar cu siguranta un Rolex nu va fi pe mana oricui. Tom Hodgkinson a decis sa renunte la acest obiect de lux si sa isi permita sa traiasca viata. Ei bine, eu nu vreau sa ies din contextul in care fac ce imi place si cum imi place. Cum imi place este fix contra cronometru. De fapt acolo e tocmai provocarea in toate actiunile mele. Pentru mine libertatea a capatat sens abia acum caci o data cu aparitia fiului meu si-a schimbat sensul intreaga idee de libertate. Acum parca inteleg absenta ceasului. Totusi il am caci altfel nu prea inteleg unde trebuie sa fiu si cand. Soarele nu imi da tocmai indiciile potrivite cand locuiesc intr-un bloc de apartamente si sunt undeva sus de unde abia daca vad niste umbre. Vad soare de dis de dimineata pana seara tarziu. O sa va pun poze cu cateva rasarituri si apusuri ca sa intelegeti de ce consider ca viata in oras nu iti poate lasa soarele sa iti spuna cat e ceasul. 

Si acum ca il am si pe fiul meu ca responsabilitate incerc sa definesc ce inseamna libertatea si pentru el. Pentru ca eu am parcurs o serie de ani neplacuti din copilaria mea si abia acum la 36+ ani am reusit sa imi inteleg si imbratisez unele libertati, am decis sa il cresc pe el cu foarte multa libertate de alegere. Pentru ca noi am fost crescuti cu foarte multe ingradiri si la fel parintii nostri au prins aceste ingradiri. Se numea educatie. Acum se numeste libertatea ca fiind proasta crestere. Ei bine, nu este chiar asa. Bunul simt este important si observ ca un copil crescut intr-un mediu sanatos il va avea. Bunul simt vine din noi si cu cat ii expunem la exemple pozitive cu atat vom avea copii si mai buni. Si imi doresc ca el sa inteleaga foarte bine ce inseamna libertatea si consecintele alegerilor sale. Avem o gramada de exemple in jurul nostru prin care pot sa ii explic ce pericole il pasc si am observat ca si daca nu ma crede, o data ce i se intampla ceva in mod repetitiv, va invata clar sa nu mai faca acea actiune pentru a evita consecintele. Totusi daca are ceva in cap are incredere in fortele proprii si se duce pana la capat cu ideea lui. Asta inseamna o libertate pe care noi nu am avut-o. Am trait acele vremuri in care ni se puneau piedici si noi dadeam inapoi. Asta este tristetea generatiei mele. Si acum incerc sa vindec aceasta rana si sa invat sa am incredere in propriile puteri. De altfel de cand am devenit mama pot spune ca societatea ma priveste ca fiind o voce cu greutate. E ciudat cum mentalitatea colectiva te judeca in functie de asa ceva. Cunosc oameni care au adoptat animale si nu au facut copii si totusi vorbesc just si nu sunt luati in seama. E o idee preconceputa. Cumva familia nu avea sens decat daca avea un copil. Ca sa nu mai vorbim de casatorie in vremurile acelea. Parintii si bunicii au trait toti cu indoctrinarea ca familia trebuie intemeiata legal, trebuie sa aiba copii si apoi sunt ajutati de stat. Astazi asteapta ajutorul numit pensie si spera sa se poata bucura cat mai mult de joaca cu nepotii. In alte tari bunicii se bucura de calatorii si uneori chiar de aventuri. La noi bunicii asteapta pregatiti sa moara. 

Revenind la fiul meu si cateva exemple despre cum a invatat despre consecinte avand libertate. Un exemplu foarte amuzant in aceasta directie: apa aruncata pe jos poate provoca lovituri puternice. Ei bine, dupa un an a invatat ca sticla lui de apa poate sa scoata picuri mai mici sau mai mari de apa in functie de forta cu care era aruncata pe jos. Bun, de fiecare data cineva venea sa stranga dupa cel mic. Apoi, intr-o zi, un lighean de apa lasat cateva secunde nesupravegheat l-a provocat sa se bage in el. Era imbracat si cu tot cu sosete in picioare a intrat in el. Cand am constatat eu boacana, cel mic se amuza copios. Asa ca l-am tinut de manuta si l-am ajutat sa iasa din lighean. Daaar sosetele lui cu apa au lasat apa pe jos, asa ca l-am rugat sa ma astepte acolo sa ii aduc un prosop. Si cel mic nu a asteptat. Deci a facut un pas si a alunecat pe parchetul ud. Cazatura puternica pe parchet a fost urmata de plansete, sperietura, nervi, dar acum stie foarte bine sa se fereasca de apa data pe jos in casa. Si pentru ca nu imi doresc sa fie temator de apa, cand am iesit la plimbare, am decis sa ii exemplific prin propriul exemplu ce placuta poate fi apa mai ales in zilele calduroase de vara. Si am trecut prin toate aspersoarele din parc pana cand si copilul a vrut sa faca la fel. Acum stie cum sa se duca sa isi puna piciorusul la jetul aspersorului si sa se bucure de stropii de apa. Sigur ca a nimerit si in noroi o data, dar a fost o alta lectie invatata despre cum sa se fereasca de balta acolo unde aceasta exista si prezinta noroi. Nu ne ferim de orice balta, caci pe vreme de ploaie l-am lasat sa treaca prin toate baltile, sa evite umbrela, sa se bucure in ploaie de libertatea de a merge pe bicicleta, de a se intrece cu alti copii prin balti si tot asa. Eu personal iubesc apa si imi doresc ca si copilul meu sa fie un mare iubitor de balaceala. Asa ca a invatat cateva lectii despre efectele apei testand pe propria piele si invatand cand e cazul sa se bucure si cand sa se teama de pericol. 

Apoi intr-o zi i-am propus sa mergem pe tricicleta si sa incalece bicicleta abia in parc. Nu a vrut si a ales cu incapatanare sa mearga pe bicicleta si pe alt drum decat cel propus de mine. A insistat chiar sa treaca printr-un rahat de caine nestrans de pe strada. Apoi a criticat murdarirea rotii tot restul drumului. Din pacate asa a invatat ca trebuie sa isi asume actele sale. Drumul ales nu era gresit, dar era plin de greutati, pe care le-a imbratisat, invatand sa isi respecte decizia asa cum si eu i-am respectat-o. L-am ajutat cu spalatul bicicletei. Acum ocoleste singur fructele cazute pe jos sau daca trece prin ceva se auto-denunta si cauta solutia la o cismea publica. 

Prin puterea exemplului si din dorinta copilului de a copia, am un copil care vrea chiar sa poarte masca. E o masura speciala pentru care nu as fi stiut cum sa abordez situatia. Dar pentru ca eu respect de fiecare data aceasta regula, si-a dorit sa poarte si el masca pentru a respecta regulile. Apreciez comportamentul imitator al lui pentru ca tocmai asta il face sa devina om mare si sa se integreze in societate. Are libertatea de a vedea, de a copia si de duce mai departe un obicei bun sau rau. Va judeca mai tarziu daca este gresit sau daca este bine ce face. Nu ma refer la masca intrucat chiar sunt adepta purtarii, dar ma refer la tot ce mai copiaza din comportamentele din jur.  

Am invatat aceste lectii impreuna lasandu-l pe el sa experimenteze si sa inteleaga consecintele faptelor sau imprejurarilor. Pentru a evita discutii ulterioare cred ca anumite lucruri trebuie lasate la nivelul descoperirii. Libertatea pentru noi a insemnat un haos de incercari si uneori au fost urmate de succes sau alteori de esecuri. Oricum ar fi fost pentru noi la maturitate, anumite lectii au fost foarte dure. El trebuie sa analizeze, sa traga concluzii si sa inteleaga fenomenul in ansamblul desfasurarii sale. Se va maturiza poate mai repede asa, dar eu ma voi bucura de perioada asta cand inteleg judecata lui si ma pot adapta pentru a-l face sa actioneze in directia dorita. Deci nici libertatea lui nu e tocmai libertate. Cum de altfel nici noi nu suntem liberi desi pretindem ca avem libertate.