Fara masca, dar purtand masca
Ca femei pandemia asta ne-a invatat cum sa nu ne mai incarcam tenul cu produse cosmetice de machiaj. Asa ca suntem cumva fara masca, dar purtand masca. Am ras in sinea mea cand am concluzionat asta, dar iata care este rationamentul afirmatiei. Masca de protectie ne acopera “masca cosmetica” formata din fond de ten, blush, ruj, etc. E un joc de cuvinte haios de la care am decis sa ma joc un pic mai departe cu concepte culturale derivate din aceasta noua situatie.
Practic acum ne putem pune in locul unei femei musulmane si a vietii ei sociale in contextul costumului obligatoriu prin religie. In cultura occidentala, la care ne aliniem si noi, purtatul mastii este din motive de sanatate, in vreme ce constrangerile lor provin din credinta. Nu o sa dezbat aspectele religioase sau chiar explicatia climatica a vestimentatiei lor, dar o sa incerc o paralela intre purtatul mastii si acoperirea fetei cu asa numitul niqab. Am gasit si aceasta explicatie extrem de folositoare pe site-ul BBC despre diversitatea portului musulman la femei. Cea mai important explicatie a acestui port este dat de modestie si credinta. Personal sunt fascinata de vestmintele lor ample, dar si de uniformitatea aparenta a tinutei multor femei. Privirea pe care de multe ori o tin in pamant nu este tocmai un lucru cu care sunt obisnuita, dar cred ca sunt tocmai diferentele culturale care ne fac deosebiti.
Stand de vorba cu persoane de religie musulmana, am inteles ca femeile pun mare pret pe ingrijirea personala, astfel ca machiajul si coafura sunt extrem de importante chiar si cand sunt acoperite. Pe de alta parte, in ultimii ani, in Asia mai indepartata au mai existat epidemii care au educat lumea sa nu poarte masca. In Asia descrisa prin tari precum China, Coreea si Japonia, femeile folosesc foarte putine produse cosmetice de machiaj. Isi ingrijesc tenul cu creme, dar artificii precum sprancene desenate, obraji inrositi sau buze conturate nu sunt foarte frecvente. Cultura lor trimite catre un machiaj extrem de natural si care pastreaza trasaturile diferentiatoare ale fiecarei femei. Am invatat asta cand am lucrat cu un model din Coreea si o agentie din India. Cumva partea indiana punea mare pret pe un machiaj care sa contureze fata cat mai bine, iar modelul coreean insista ca in cultura lor aceasta abordare denota frivolitate. Deci Asia nu isi va schimba cultural abordarea dincolo de masca pe care s-au obisnuit deja de ani de zile sa o poarte pe strada. Tarile musulmane vor avea prilejul sa isi intareasca convingeri considerate poate de unii reformatori ca fiind invechite. Dar femeile vor continua sa isi infrumuseteze tenul cu sau fara masca. In mod straniu modelul asiatic obisnuit deja cu masca sau niqab-ul s-a propagat si in tarile puternic occidentalizate datorita epidemiei.
Si tocmai cand voiam sa inchei aceasta scriere prin concluzia ca de acum nu vom mai judeca asa aspru o față pe care nu o vedem, m-am lovit de revelatia faptului ca Franta si Danemarca au introdus inainte de pandemie interzicerea acoperirii fetei din motive religioase. Sigur ca decizia se baza pe evitarea unor atacuri extremiste si pe posibilitatea identificarii mai usoare a unor potentiali suspecti, dar in contextul global actual si restul cetatenilor vor avea fata acoperita. Este o dezbatere la care ar trebui sa ne gandim un pic mai profund intrucat pare ca medicalul va justifica si credinta fiecarei persoane. Adica acum indiferent de cultura trebuie sa ne acoperim fata pentru a evita transmiterea sau contactarea virusului SARS-COV2. Si da, am observat intr-un exemplu al unui apropiat in care toti cei din birou care purtau masca nu au contactat virusul de la o persoana infectata, in vreme ce singurul coleg care nu purta masca a luat virusul urmand si complicatii.
Pentru ca este o situatie de durata aceasta purtare a mastii, personal am decis sa optez pentru varianta din bumbac ca sa pot respira mai bine. M-am invatat foarte repede cu purtatul mastii si aceste doua saptamani in care masca a devenit obligatorie si pe strada ne va invata si mai bine. Si iata cum o pandemie mondiala uniformizeaza si ne face sa intelegem foarte multe aspecte ale unor culturi total diferite de cea europeana. Una este cultura musulmana pe care o judecam cu asprime in baza unor evenimente extremiste, iar cealalta este cultura asiatica indepartata bazata pe raceala si indiferenta, dar care afectata de epidemii, a invatat sa fie mai atenta cu cei din jur.
Am facut aceasta paralela intrucat am simtit cumva agresiva campania de promovare a cosmeticelor in aceasta perioada in tara noastra si am realizat cat de putin m-am fardat de cand a inceput pandemia. Am stat foarte mult acasa, am consumat foarte multe creme si produse de ingrijire a pielii, dar nu m-am fardat aproape deloc. Nici nu am avut ocazii, dar nici nu am simtit nevoia. Masca oricum acoperea fata si de cele mai multe ori aveam nevoie ca pielea mea sa respire. In curand se va implini un an de cand am intrat in pandemie si ne-am cam invatat sa purtam masca pentru a ne proteja pe noi si pe cei apropiati. Cred ca suntem inclinati catre exemplul asiei indepartate, dar posibil sa pastram cateva accente si din cultura musulmana. Oricum ar fi o sa ramanem vreme buna fara masca, dar purtand masca.