TOP

Mama SRL

Situatii de divort intre notar avocat sau psiholog

Situatii de divort intre notar, avocat sau psiholog

Situatiile de divort se pot desfasurea intre notar, avocat sau psiholog si uneori intre toti acestia pentru a restabili un echilibru. Consider ca despartirile fac si ele parte din viata noastra si am ales sa scriu despre acest subiect pentru ca am intalnit in parc o poveste destul de impresionanta. Mama era indepartata de propria ei fiica aflata sub influenta vorbelor tatalui. Si situatia in sine mi s-a parut deranjanta. In vazul tuturor fiica ii spunea mamei exact ce avea tatal de reprosat fostei sotii. In prima faza am vrut sa ma implic un pic in situatie, dar am decis sa imi vad de propriul copil si sa las lucrurile asa. Era impresionant pentru ca era un spectacol la care luam si noi parte ca spectatori. “Actorii” se invarteau in jurul nostru si eram cumva invitati sa luam parte. Fiecare final de saptamana aveam parte de aceasta interactiune. Cand fetita avea intervalul de vizita din partea mamei, toti trei se vedeau in parc la locul de joaca al copiilor si incepea show-ul. Aceasta venea sa o vada, dar fetita cauta sa ii arate afectiune doar tatalui, indepartand-o pe mama. Nu stiu ce s-a intamplat acolo, dar cu siguranta am incercat sa ma pun in pielea mamei. In primul rand consider ca daca ar trebui sa trec prin asta, copilul ramane cu mine si nu exista niciun obstacol in calea noastra. Am verificat inca o data informatia si legislatia din Romania sustine foarte puternic drepturile mamei. Asa ca in caz de divort exista foarte putine situatii in care copilul sa fie luat de langa mama. Aceasta este tutorele principal al copilului. Sigur ca nu stiu care era situatia acelei familii si de ce plecase de acasa acea mama fara fetita ei. M-a impresionat si faptul ca fetita ii spunea tatalui ca il iubeste in vazul sau auzul intregului parc. Aici m-am speriat un pic. Am sesizat o afectiune putin-constientizata si declarativ-exagerata a fetitei. Mi s-a parut ca isi doreste o stabilitate din partea parintelui care trebuie sa tina locul mamei in familia lor destramata. Peste vara tatal si-a refacut viata si a aparut cu o doamna in cadrul vizitelor. Fetita si-a domolit discursul si a devenit ceva mai preocupata de lucruri pentru varsta ei. Lectia acestei povesti este in primul rand ca pentru copil e nevoie de timp pentru a rezolva astfel de rupturi. Daca cei doi nu au reusit sa rezolve divortul amiabil la notar, tatal lupta cu mama prin intermediul avocatilor, iar copilul are nevoie de psiholog. Cred ca din povestea lor lipsea tocmai elementul cheie: psihologul. 

Din punct de vedere legal o despartire intre doi adulti are loc la notar sau se poate desfasura in tribunal in situatii mult mai complicate. Impartirea bunurilor are loc prin intelegere amiabila sau cu ajutorul unui judecator care va decide ce ramane fiecaruia. Cum de obicei vorbim de oameni cu venituri mici sau medii, situatiile din tribunal incep sa fie tot mai rare. Pensia de intretinere o va plati parintele care nu are custodia copilului sau copiilor si legea imparte veniturile respectivului parinte la cati copii are. Sigur ca aici avem si discutia stabilirii veniturilor care pot fi periodice sau stabile, dar in general e nevoie de maturitate si implicare in decizia de a sustine cresterea copiilor. 

Cel mai important aspect al divortului este insa sanatatea copiilor. Acestia sunt afectati emotional in functie si de varsta la care se intampla despartirea parintilor. Notarul sau avocatul rezolva problemele legale ale separarii, dar psihologul are nevoie sa refaca niste legaturi si sa explice ruptura ca fiind doar intre parinti si sa reasigure echilibrul copilului. Am stat de vorba cu psiholog Catalina Chifu si m-a ajutat foarte mult cu niste raspunsuri referitoare la ce se petrece in mintea micutilor in astfel de situatii. Astfel mai jos veti gasi cateva aspecte pe care le stiati sau pe care posibil sa le descoperiti acum. 

Ce impact are asupra copiilor?

In prezent, divortul a ajuns  sa fie una dintre cele mai raspandite experiente de trait, de procesat si de continut, atat pentru parinti , cat si pentru copii. Poate constitui o trauma pentru copil  in toata perioada lui de formare si devenire a unui adult responsabil pentru sine. Pana la varsta maturitaii, copilul este dependent de cadrul de siguranta pe care parintii sau alti adulti care il au in grija i-l pun la dispozitie, dar si de relatiile de incredere pe care acestia le dezolta. In urma divortului parintilor, multi copii se pot confrunta cu dificultati emotionale si sociale, cu dificultati de relationare si de adaptare la noul mediu. Mediul familial devine nou, necunoscut, nesigur, incert, iar ei sunt nevoiti sa se adapteze la noul context de viata, la noua dinamica a relatiilor lui de sprijin si de siguranta.

Ce se intampla cu relatia construita intre parinte si copil?

Prin experienta divortului traita pana la varsta de 6-8 ani, se poate declansa in copil sentimentul de abandon, de  vinovatie, tristete, anxietate si nesiguranta. Pe la varsta de 8-12 ani se pot trezi furia, ostilitatea.

Pentru persoanele care trec prin situatia divortului, o nevoie de baza este aceea de suport emotional. Pentru copil divortul implica destructurarea unui intreg univers asa cum l-a trait si cum l-a inteles pana-n acel moment. Copilul depinde in totatlitate de alegerile parintilor si de modul in care acestia gestioneaza trecerea de la contextul familial stiut la unul total nou, atat pentru ei, cat si pentru copii. Persoanele implicate sunt in prima faza in deriva pana se activeaza mecanismele de adaptare la noua situatie emotionala si de fapt si pana la restructurarea familiei. Este necesar suportul emotional pentru recastigarea stabilitatii si a sentimentului de siguranta intr-un nou context.

  • O teama mai mare a copilului fata de ruperea relatiei parintilor, este aceea de a ii pierde. Copilul traieste cu teama pierderii relatiei lui cu parintii in urma divortului acestora, asa cum a fost dezvoltata relatia pana-n acel moment; teama acestuia de a nu mai exista o continuitate a relatiei. 

Intrebari si preocupari frecvente ale copiilor in situatia divortului: daca nu o sa ii mai vad, daca ma uita, daca nu ma vor mai iubi, oare eu sau sigur eu am contribuit la cearta si separarea lor, din cauza mea s-a intamplat asta etc.

  • Copilul depinde in totalitate de cum vor gestiona parintii in continuare aceste relatii semnificative. De recomandat este asigurarea copilului ca divortul nu ii va schimba iubirea, siguranta si stabilitatea in aceste relatii si ca se va gasi cea mai buna modalitate de continuare si de gestionare a acestora intr-un nou context.

Care sunt varstele atasamentului?

  • Atasamentul este o nevoie fundamentala de iubire si de siguranta in relatiile semnificative, pe termenul cel mai lung posibil.
  • Pana la varsta de 5 ani, in mod natural, copilul dezvolta legaturi emotionale puternice, in primul rand cu mama, ulterior cu tatal si cu substitutii parentali, cu cei care ii ofera siguranta, protectie si confort. 
  • Etape ale atasamenului (Psihanalistul John Bowlby)
  • Preatasament (pana la 6 saptamani) – copilul este motivat instinctual de nevoia de supravietuire.
  • Atasament de actiune (6 sapt – 6-8 luni) – copilul distinge sunetele si imaginile si astfel si prezenta persoanelor din jurul lui; isi exprima predominant nevoia si preferinta fata de mama.
  • Atasamentul delimitat (6-8 luni – 2 ani) – este evidenta preferinta fata de mama; apare anxietatea de separare; inspre 2 anivatasamentul predominant fata de mama scade in intensitate, acaesta fiind solicitata mai mult atunci cand are nevoie sa fie linistit sis a se simta in siguranta.
  • Formarea relatiilor reciproce – copilul realizeaza ca persoanele din jurul lui sunt indivizi distincti cu scopuri proprii; inspre 3 ani relatia copil-mama trece la un nou nivel, acela de parteneriat, de colaborare.

Atasamentul se dezvolta treptat si devine selectiv. In prima etapa este activat instinctual de supravietuire, copilul se bucura de atentia si de ingrijirea celor din jurul lui. Dupa primele luni distinge intre aceste persoane si o prefera in mod special pe mama (sau pe tata/bunici/bona dupa caz, in functie de persoana prezenta cu o anumita constanta langa el). Dupa varsta de 2 ani le prefera pe acelea care s-au jucat si au petrecut mai mult timp cu el, si nu doar pe cele care l-au hranit si l-au ingrijit.

  • Tipuri de atasament. In functie de raspunsurile primite fata de nevoile sale si in functie de disponibilitatea emotionala si fizica a parintelui, copilul poate dezvolta tipuri diferite de atasament: atasament sigur, atasament nesigur evitant, atasament nesigur ambivalent, atasament dezorganizat. Astfel se dezvolta o baza emotionala stabila (un cadru de siguranta) in relatiile semnificative sau un cadru nesigur si disfunctional (evitant, anxios, ambivalent – iubire si ura).

– Atasamentul sigur – se dezvolta atunci cand nevoile de baza sunt implinite si prin prezenta constanta a mamei intr-un mod matur si continut, cee ace confera stabilitate si siguranta.copil isis traduce mediul inconjurator ca fiind sigur si doisponibil pentru el, ii asigura supravietuirea. Se simte in siguranta si in relatie si in afara relatiei.

Atasamentul nesigur evitant se dezvolta in cadrul respingerii si indisponibilitatii repetate. Evita apropierea, intimitatea, nu are incredere in disponibilitatea altei persoane. Are tendinte de izolare, retragere si evitare a relatiilor apropiate. Mediul ii pare nesigur si de neincredere.

Atasamentul nesigur ambivalent  – provine din inconstanta relationala a parintilor, cand disponibili, cand absenti, cand intruzivi, cand indiferenti. Se dezvolta relatii traite cu anxietate, dependenta, de agatare – disperare  din frica de abandon, fie de respingere din evitarea durerii abandonului.

Atasamentul dezorganizat – relatii disfunctionale, haotice, abuzive, traumatizante. Conflictual trezit in copil vine din tendinta sa naturala de a cauta siguranta si protectia in relatiile apropiate si amenintarea real ape care o traieste ca raspuns in aceste relatii.

Tipul atasamentului este bazat pe relatia copilului cu mama sau cu persoana primara de ingrijire si suport. 

Modul in care copilul invata sa iubeasca in cadrul acestor relatii devine ulterior o directie a stilului relational si a modului de implicare, prezenta si iubire in relatiile sale semnificative din etapa adulta. In relatiile ulterioare se va proiecta scenariul relational familiar, fie cadrul de siguranta, iubire, confort, protectie si stabilitate, fie cel de nesiguranta, abuziv, disfunctional, anxios, dependent.

Care sunt rolurile diferite ale parintilor?

Mama si tatal au roluri diferite in dezvoltarea copilului. Rolurile sunt complementare si sustinatoare in dezvoltarea copilului si adaptarea la viata si la mediul inconjurator. Mama ofera copilului o viziune feminine asupra vietii, iar tatal o completeaza cu o viziune masculina.

Cum se imparte atasamentul fata de mama sau fata de tata?

Mama are rolul de protector, ingrijitor si de a asigura intr-un mod satisfacator si continuu securitatea fizica si emotionala a copilului.  Are rolul de a-i oferi atentie, iubire, afectivitate, raspunsuri adaptate la nevoile copilui, un cadru stabil si securizant. In cazul in care mama nu se adpteaza in primele saptamani la nevoile copilului, acesta se va adapta la nevoile mamei, iar dezvoltatea sa nu va mai fi una naturala in functie de propriile nevoi, ci tinand cont de cele ale mamei. Mama ii influenteaza reactiile fata de ce se poate intampla in exteriorul lui si contribuie semnificativ la sentimentul de a exista si de a fi unic, diferit fata de ceilalti.

Tatal are rolul de a pregati copilul pentru confruntarea cu lumea exterioara, cu viata. Tatal pregateste copilul pentru a deveni autonom si pentru a se putea desprinde din relatia de simbioza cu mama. Contribuie semnificativ in dezvoltarea rezilientei copilului (abilitatea de a face fata provocarilor vietii), a increderii in sine si a competentei copilului (cine sunt si ce pot sa fac),cat si in integrarea imaginii autoritatii. Iar in perioada adolescentei poate facilita trecerea usoara de la etapa copilariei la cea a maturitatii.

Si pentru ca toate aceste discutii au pornit de la situatia unor probleme iremediabile solutionate in secolul 21, am mai scris cu ceva timp in urma despre vizita la Cetatea Medievala Rasnov unde exista o camera a divortului unde cuplurile erau inchise vreme de 30 de zile inainte de a decide daca chiar vor merge pe cai separate. Si la final se pare ca nu a mai ajuns nimeni la divort. Ceea ce dovedeste ca uneori se acumuleaza niste tensiuni, frustrari sau probleme ne rezolvate pe care cu multa insistenta si meditatie poti sa le rezolvi si sa redescoperi de ce ai ales sa “faci casa” cu partenerul. Nu stiu cum e sa treci printr-un divort cand e si un copil in peisaj, dar cu siguranta trebuie gestionata situatia cu foarte multa delicatete. Nu sunt adepta nici a solutiei de a ramane impreuna de dragul copilului intrucat exista undeva in lume fericirea echilibrului restabilit dupa divort. Nu are sens sa ne lamentam intr-o relatie care nu ne mai face sa ne simtim bine. Este important sa gasim calea potrivita pentru a reduce efectele devastatoare asupra copilului. In viitor sunt sigura ca lucrurile in societate vor evolua catre o acceptare a familiilor monoparentale ca parte din normalitate si probabil despartirile vor fi un pic mai usor de gestionat. In natura leoaica nu se duce la notar, avocat sau psiholog pentru a cere ajutor. Si ne intoarcem catre o lume a junglei desi vrem sa parem tot mai educati si stilati.

 

Sursa foto: Pexels.com

Post a Comment