TOP

Mama SRL

Tara lui Du-te de aici

Cred ca am trait cu totii in copilaria noastra un pic din acest “Du-te de aici!”. Fie ca era o incercare a parintilor de a face treaba si de a nu fi incurcati de boacanele noastre, fie ca era vorba despre dezamagirea lor raportata la tara asta, fie ca pur si simplu doreau si ei un moment de respiro. Da, tara lui du-te de aici exista si o sa dezvolt un pic de unde cred ca provin si unde duc toate lucrurile astea lasate asa. 

In primul rand tin minte ca noi traiam fara bunici si fara bone. Noi eram dusi la gradinita unde nu exista sa nu ne supunem unei dictaturi din partea cadrelor didactice. Noi nu aveam pretentii ce sa primim cadou de Craciun. De fapt eu nici acum nu stiu ce sa imi pun pe lista ce imi doresc de la un Mos Craciun. Da, imi doresc eu foarte multe lucruri si pentru acelea fac lista cu scopuri personale. Dar nu cer niciodata de la ceilalti. Mi se pare usor absurd sa imi invat copilul sa cerseasca sau sa ceara ceva de la altcineva decat de la sine. Apoi revenind un pic la grija pe care o aveau parintii nostri pentru noi si la faptul ca noi nu ieseam din cuvantul lor si noua ne placea sa petrecem timp cu parintii. Da, chiar si mie, care as fi fugit sa vad tot felul de locuri noi si sa analizez lumea, imi placea sa stau cu acesti oameni mari care m-au crescut. Nu stiu daca rucsacul meu etern pregatit de plecare este o urmare a dorintei ingropate pe care ai mei o aveau de a pleca din tara. Nu stiu de ce, dar asa sunt de cand ma stiu. Noroc ca tot schimb casele. Altfel cred ca din cand in cand as pleca si eu teleleu. Bine ca ii urmaresc pe cei doi “hoinari” si mai vad oameni si locuri noi si cumva normale. Da, nu caut senzationalul, caut doar un normal pe care sa il asamblez in imaginea mea despre lumea mea. Caci acel “du-te de aici” nu face parte din normalul meu. Eu nu vreau sa plec peste mari si tari. Eu vreau doar sa simt alte povesti, sa vad alte imagini decat griul etern al blocurilor din capitala. Da, imi doresc tare mult sa vad verde, sa vad cer albastru, sa vad mare si apa. Da, m-as duce de aici, din Bucuresti, dar as reveni la loc. Du-te si te intoarce! Nu prea spune lumea asta. 

Apoi du-te de aici este despre cei care fug de a face ceva aici. Suntem inca o tara a celor care se lupta sa razbeasca pe alte meleaguri pentru a veni inapoi de sarbatori “incununati” de succes. Du-te de aici ca nu e bine la noi in tara. Nu e bine? Nu e placut sa vezi inca ulite neasfaltate, poteci de munte nepietruite si sa vezi inca padure? Nu suntem ultimii la aceste lucruri. Suntem fruntasi. Avem natura. Si asta ne ajuta sa ne umplem bateriile. Sigur ca avem si imperfectiuni, avem si potential neexploatat, avem si oportunism exploatat din plin. Si sigur ca aceasta pandemie a lovit cel mai tare in segmentul HORECA si acestia au simtit nevoia sa profite din plin de orice oportunitate. Dar te-ai gandit in vremurile astea sa incerci sa inchiriezi o cabanuta si sa stai cu prietenii departe de agitatie? V-ati gandit sa incercati sa gasiti locuri cu adevarat frumoase si unde sa merite sa dai bani? Te-ai gandit sa mergi pe jos pe munte? Te-ai gandit sa faci drumetii? Sa te opresti la un Decathlon si sa incerci sa te echipezi pentru a rezista ploii sau ninsorii? Eu am incercat doar cateva din aceste lucruri si ma bucur mult ca am facut asta. Am sarit in gropi de apa si m-am bucurat de zapada. Si cand eram mici aveam geci impermeabile sau groase? Mai tine cineva minte ce era pe vremea aceea? Eu tin minte un hanorac marketat ca avand fulgi de pinguin. Nu cred ca vazuse niciun pinguin acel hanorac. Dar ma bucur ca mi-a tinut de cald cand a fost nevoie. De fapt despre asta este vorba in aceste Du-te de aici! Du-te sa vezi ce inseamna dincolo, sa vezi cat de norocos sau ghinionist esti! Dar intoarce-te daca vezi ca acolo e mai rau. Nu e nicio rusine sa recunosti ca esti invins de occident sau orient. Nu e pacat sa reusesti acolo. E foarte important sa te simti bine cu tine si sa accepti decizia luata. Daca acolo e mai bine, stai acolo. Si sunt convinsa ca cei care iti lipsesc de acasa nu sunt asa de departe. Dar daca acolo un patron te desconsidera pentru ca esti roman, pentru ca esti sarac, pentru ca nu stii limba, de ce ai vrea sa stai acolo? De ce sa nu te intorci acasa si sa incerci ceva aici? Ai pamant? Sigur gasesti un petic de pamant. Cu totii am incercat sa recuperam un petic de pamant. Nu trebuie sa iti construiesti o casa ca in “Dallas”. Nu trebuie sa fim toti JR Ewing. Dar e bine daca macar cativa incercam sa facem ceva mai pamantesc. Si aici ma refer sa incerci sa cultivi si sa faci pentru tine. Munca campului e grea? Da, si aici si in afara. Oriunde ai fi munca asta e grea. E dificil sa reusesti sa convingi oamenii ca si aici pot. E foarte dificil. Si stiu asta pe pielea mea. Dar, ca om invatat cu Du-te de aici de mica, am ales sa raman aici. De ce? Pentru ca am invatat sa ma descurc in jungla asta si unde pot sa ma lupt cu morile de vant. Uneori poate parea ca nu ai sanse de izbanda. Asa e! Dar daca nu incerci, nu poti comenta! Stii cand am descoperit prima data ca am puterea sa schimb ceva? Cand am facut o plangere la CNA si desi nu mi-au recunoscut ca am dreptate, au remediat problema. Nu trebuia sa imi recunoasca mie dreptatea. Este suficient ca lucrurile au fost remediate. Si asta inseamna ca poti schimba ceva. Crezi ca daca faci o plangere in strainatate iti ridica cineva statuie? Nu, nicidecum. Credeti ca in Praga se rezolva o plangere la Politie impotriva a doi hoti prinsi de noi la scoala? Nu, politistul i-a legitimat si le-a dat drumul. Motivatia? Erau niste drogati? Cine eram noi? Niste studenti straini la o scoala a carui co-proprietar era un american. Credeti ca acel american s-a oprit in Praga pentru ca erau lucrurile perfecte? Nu, s-a oprit pentru ca era o atmosfera relaxata si uneori castigi, alteori pierzi, dar viata e linistita. Si da, asta inseamna batrana noastra Europa – viata e inca linistita aici. In multe zone nu mai avem conflicte si probleme culturale. Si in Romania suntem si deschisi sa acceptam diversitatea culturala. Asta imi place cel mai mult. Sa vad ca oamenii nu au idei preconcepute. Si asa vom deveni si mai frumosi si mai buni. 

Si mai e ceva ce ma pune pe ganduri. Aceasta generatie a copiilor invatati ca succesul este peste hotare cand de fapt ei cauta sa nu dezamgeasca prin rezultatele plecarii. Uneori ei fug de niste asteptari imposibile din partea parintilor. Aici nu as vrea sa detaliez foarte mult subiectul intrucat recunosc ca imi e greu sa le explic propriilor parinti ce fac eu si oricum ei nu intelegeau nici cand locuiam cu ei in casa. E complicata trecerea de la o societate aparent organizata foarte bine, la haosul democratiei si al capitalismului. Ei au crescut in acea perioada in care era rusine sa nu reusesti la facultate. Apoi noi crestem in perioada in care multe facultati sunt o rusine sa spui ca le-ai terminat. Sigur ca depinde de fiecare dintre noi si ce reusim sa facem din cunostintele dobandite, dar e complicat sa le explici celor mari cum valorile s-au schimbat peste noapte. 

Pe de alta parte este greu sa reusim sa gasim echilibru intre dragoste posesiva si decizia de a trimite puiul in lume. Este si mai greu sa gasesti propriul echilibru intre propriile frustrari si dorinta de recunoastere. Daca iti trimiti puiul acolo nu inseamna nimic. E pur si simplu o neasumare a propriei soarte. Daca puiul are o sansa sa faca ceva mai bine acolo, sigur ca e normal sa il lasi sa se duca. Du-te tu dupa el si vei trai alaturi de el fericirea. De ce tot acest du-te…? De ce nu mai incearca lumea sa vada unde chiar ai nevoie sa te dezvolti in afara tarii si unde poti exploata propriul potential chiar aici? Tara lui... este o serie despre toate lucrurile gresite in mentalitatea si dezvoltarea noastra si pe care asumat le putem schimba. 

 

 

Post a Comment