București
11 May, Tuesday
23° C
TOP

Mama SRL

adio 2020

Adio 2020!

Credea cineva ca anul acesta sabatic o sa dureze la nesfarsit? Ei bine, nu putea. Se termina si el. Incepe o noua decada si un an nou plin de sperante. Adio 2020! In 2019 am decis ca e momentul sa visez mai sus pentru 2020 si am facut chiar o mica schimbare in garderoba: am decis sa aleg un stil un pic mai protocolar. Am inceput 2020 prin a comanda camasi si le-am dat pe cele care nu imi mai veneau, desi erau dragute. Apoi a venit pandemia si mi-a dovedit ca acele camasi erau inutile. Am scos colantii si am redescoperit un stil sportiv/tineresc care ma defineste. Asa puteam sa imi urmaresc mai bine obiectivele. Am atins aproape tot ce mi-am dorit, dar mai am inca multe tinte pentru anul ce vine si nu numai. Ce am invatat insa din acest 2020? In primul rand am invatat ca rutina poate fi distructiva si ca e bine sa nu tintim mai sus decat ne dorim. 

adio 2020

Rutina a fost ceva ce m-a tinut in priza de ani buni, dar mi-am dat seama ca aparitia copilului in vietile noastre nu mi-a mai permis o rutina asa lejera. Poate pentru noi doi rutina era buna, dar pentru el inca nu devenise parte din fiinta lui. Pana la inceputul starii de urgenta copilul se trezea inca noaptea pentru un biberon de lapte. Si asta ma omora, dar ma si ajuta. Nu avea aceeasi ora de trezire: uneori era 2, alteori era 4 sau chiar 5. Asa ca nu mai aveam timp sa am insomnii, dar cand imi era somnul mai bun, ma trezea. Am inceput sa ne bagam in pat imediat dupa biberonul lui de seara ca sa putem prinde o portie buna de somn. Apoi, brusc, copilul a inceput sa doarma toata noaptea. Si asta a fost cea mai frumoasa perioada a mea. Aveam 2-3 ore de lucru seara si apoi somn 6-7 ore noaptea. Era perfect pentru mine. Inainte de pandemie ma invatasem ca imi suna telefonul pentru treaba la orice ora din zi sau din noapte, apoi telefonul a devenit o legatura strict pentru familie. Rutina de somn s-a schimbat in bine, rutina de munca a disparut in neant. Acea dorinta combinata cu panica unui telefon care suna sa aduca vesti bune sau probleme, nu era sanatoasa deloc. Acele insomnii pe care le aveam erau tot datorita unei stari constante de expectativa. Stiti ca animalele stau mereu intr-o incertitudine ca cineva ar putea veni sa le atace in somn? Ei bine, asa ma simteam eu inainte de a dormi perfect acele 6-7 ore. Si somnul continuu a reusit sa ma mentina intr-o forma excelenta in acest 2020. 

Si dupa un an obositor, ne-am luat vreo 2 saptamani in care sa ne bucuram de liniste. Ati retinut linistea aceea chinuitoare din starea de urgenta? Ei bine, aici este o liniste si mai buna. Rareori ies copiii la joaca afara si mai rar gasesti momente de galagie in curte. Este absolut divin. Si e tot bloc. Dar la blocul din Bucuresti m-am trezit cu vecinul care isi gasise locul de parcare ocupat si claxona de zor la 10:00 seara trezindu-mi copilul. Apoi in serile de toamna vecinii au redescoperit bara de batut covoarele ca loc perfect pentru bere si povesti amuzante. Nu era deloc amuzant ca eu trebuia sa adorm copilul si de afara se auzeau niste hahaieli care il perturbau si pe el si pe catelul de la case. Aici nu ai aceasta problema. Ai o minunatie de liniste. Linistea asta dupa care ar trebui sa tanjim. Chiar imi dau seama cat de mult imi afecteaza somnul sa aud un zgomot continuu de fond. adio 2020

Si tot in 2020 am descoperit mersul explorativ pe jos. Am facut multe ture de cartier, am gasit zone despre care auzisem inainte sa ma mut si pe care nu le stiam. Acum le admir si eu. Copilul a gasit atatea locuri in care sa exerseze mersul pe jos, impins la carucior, mers cu bicicleta sau pur si simplu adunat pietre de pe jos. 

Asa ca pentru a incheia anul in plina glorie, si astazi am mers mult la joaca si am gasit si o roata de distractii. Am simtit ca am trait o emotie a copilariei pe care nu o mai simtisem de mult. E bine sa simti ca traiesti, e si mai bine cand redescoperi spiritul ludic. Si e minunat cand realizezi cat de multe lucruri bune s-au intamplat in acest 2020. Da, nu am avut parte de calatorii, de proiecte senzationale, proiecte dragute s-au anulat, dar multe ganduri s-au asezat pe hartie, multi oameni noi am cunoscut, am vazut lumea prin ochii copilului si i-am descris fiecare bucatica de univers intalnita. Copilul a invatat sa mearga pe bicicleta, e deja la al treilea tip de bicicleta fara pedale si sunt surprinsa de echilibrul bun pe care il are, m-a invatat si pe mine sa stau corect dreapta, am redescoperit sportul si disciplina personala, am imbratisat mersul pe jos, am uitat de masina, copilul a invatat sa picteze si sa deseneze inclusiv pereti, mobila si canapele, dar nu ma supar, a invatat sa culeaga frunze, conuri si castane, a invatat sa mangaie un caine sau o pisica, a incercat sa prinda luna de pe cer, curcubee si avioane. In plus stie drumurile de pe langa casa, se opreste la trecerea de pietoni si respecta indicatiile stanga / dreapta mai bine decat o fac eu. 

Si chiar daca in 2020 nu am produs atat de multe proiecte cat obisnuiam sa fac, am facut ceva ce imi place si ce amanasem de foarte mult timp: am scris. Da, scriu de la 16 ani si mult timp am tot lasat deoparte scrisul. Anul asta mi-am propus sa ma tin de asta si nu imi pare rau ca am facut-o. Am inceput pe un teren complet nou si cu putine cunostinte si am invatat enorm. M-am incapatanat sa imi pastrez stilul meu ironic si sa scriu cu sinceritate despre lucruri pe care le-am trait si pe care continui sa le traiesc. Am vrut sa am un site care sa inspire, dar nu in stilul altcuiva. Sunt sigura ca exista suficiente persoane care inteleg ironia fina si integrarea unor cunostinte in experientele prezente traite pentru o intelegere mai buna a vietii. Nu promovez lucruri care nu imi plac sau pe care nu le consum. Nu primesc cadou lucrurile despre care vorbesc. E foarte simplu. Asta sunt eu: incapatanata sa vand o reteta a verticalitatii intr-o lume plina de elemente unduitoare. 

Si uite un loc descoperit in 2017 si unde revin cu drag cand trec prin Sinaia: Kuib.

Deci anul 2020 mi-a oferit 2000+ motive sa traiesc si sa iubesc viata. #Live #love #life a inceput de fapt in 2017 cand, nestiind ca sunt insarcinata, am inceput sa postez despre “poezii” gasite in calea mea. Am decis sa mentin aceasta poezie si sa o completez cu analiza obiectiva asupra unor momente din viata. Nu stiu totul, nu sunt perfecta, scriu pentru ca, precum spunea si Dickens, nu ma pot abtine. E o vindecare imi spunea un prieten. Si chiar asa e. Dupa un an de scrieri, descrieri, jurnal sau ironie, ma declar fericita sa spun ca voi continua si in 2021. Doar ca in noul an voi separa livelovelife.art de mama.srl. Livelovelife.art va contine doar vizual si acel continut vor capata uneori cate o poveste urbana. Iar mama.srl va ramane o poveste cu ironie, sarcasm, umor si realism din partea unei mame de baiat care vrea sa arate un pic de normalitate. Nu vreau sa arat spoiala, nu vand nimic, recomand anumite lucruri incercate, ma razgandesc in privinta anumitor alegeri si e normal. Viata e organica si la fel suntem si noi. Poate ca o decizie aparent buna a fost intr-un context corecta, iar intre timp am evoluat si nu mai e de actualitate. De ce nu mai cautam uniforme pe masura ce inaintam in varsta? Pentru ca ne simtim mai bine cu noi insine. De aceea vreau sa ofer o privire corecta si netematoare asupra lumii. Bine ai venit, 2021! Esti primul dintr-o serie de multi ani cu scrieri!

Post a Comment