București
11 May, Tuesday
22° C
TOP

Mama SRL

Ultimul 3 din deceniu

Obisnuiam sa consider ca vorbesc despre oameni maturi cu copii mari cand ma refeream la varsta de 39 de ani. Nu prea realizam dimensiunea varstei ca atare. Acum ca ma apropii de varsta in cauza, observ multe femei in jurul meu care au copii mici la varsta asta, ca si mine, si mi se pare ceva normal sa fie asa. Credeam ca distanta fata de o varsta te face sa o tratezi cu respect si consideratie. Ajungand eu la aceasta varsta, consider ca e mai bine sa fiu copil in multe situatii si nu mai vad atata maturitate in varsta in sine. Consider ca suntem inca tinere la 39 de ani. Si nu vorbesc numai din prisma genei bune de a nu se vedea varsta pe pielea noastra, ci si din perspectiva energiei pe care o degajam. Da, cer cumva acel respect pe care il mentionam mai sus, dar am inteles ce inseamna si ignoranta. Am invatat ca pasiunea de la 20 de ani nu mai trebuie sa fie atat de apriga. E mult mai bine sa ignori anumite lucruri care nu merita efortul unei lupte. Sigur ca ma bucur sa ma bag in pat devreme seara, ceea ce la 20 de ani nu concepeam, dar am in continuare dorinta de a face efort fizic, de a depasi obstacole, iar in zilele in care imi e urat sa fac ceva, ma mobilizez in continuare. Ultimul 3 din deceniu inseamna inchiderea unui ciclu si deschiderea unui intreg univers de optiuni. Asta a fost preambulul simplului fapt ca implinesc 39 de ani luna asta si iata cateva amintiri din deceniile precedente. 

Cand am implinit 9 ani imi doream sa cunosc si mai bine limba engleza si sa ajung sa traiesc si eu in SUA. Tocmai trecusera evenimentele din 1989, se rupsesera file din manuale, se aruncasera tablouri cu tovarasul, se schimbasera bani, era frecvent mentionat dolarul. Era 1991 si Coca-Cola era o bautura rara pe masa. Se purtau colanti, apareau pericolele vestului, se spargeau case, se furau masini, se furau copii, erau violate fete. Nu vorbeste nimeni despre vremurile acelea cu un aer detasat. Nimeni nu a pus punctele pe adevaratele pericole si schimbari pe care generatia mea le-a resimtit. Nu e de mirare ca noi ne-am hotarat sa facem un copil mult mai tarziu si ca am invatat atat de multe lucruri pe care inca le digeram. Va dati seama ca in anii ’90 oricare dintre noi inca traia cu teama ca lucrurile vor reveni la normalul din 1989 si ca un vecin ne va turna securitatii daca ne etalam averea? Nu cred ca vor recunoaste multi acea teama. Nu cred ca vor spune multi despre teama cu care se scoteau banii de la saltea. Nu stia nimeni ce sa faca cu acei bani. Se cumpara un video player/recorder si ni se parea ca vom avea acces la vest. Erau inchise fabrici si uzine si oamenii se trezeau intr-o societate plina de anarhie. Antreprenorul roman se nastea atunci. Erau oameni care pana atunci nu se incadrasera in tiparele clasicului regim si care acum aveau curaj sa deschida un chiosc si sa traiasca din asta. Apareau masini straine si se schimba valuta la noile aparute case de schimb valutar. Nu mai tine multa lume minte, dar existau diferente mari la casele de schimb. Aveam comisioane la schimbul valutar. Am mentionat aici cateva franturi din experiente si concluzii trase din acei ani. Eram copil si visam cu ochii deschisi ca la o varsta frageda voi ajunge la un liceu american, voi avea un dulap in care sa imi tin cartile, voi merge la scoala in masina decapotabila a tatei si multe alte clisee. Asta visam pentru ca asta vedeam in filme si seriale. M-a ajutat mult sa imi construiesc ambitia cunoasterii limbilor straine, condusului unui autovehicul si multe alte activitati care mi-au declarat independenta. Asta vindea acel stil de viata aspirational al vestului. Cred ca alaturi de noi si alte tari visau la succesul american. Am avut nevoie de multe lectii sa inteleg care e realitatea americana de fapt. Acum nu as mai pleca din tara mea. Imi place sa sap in adancurile acelor vremuri ca sa nu uit de unde am plecat si unde suntem astazi. Cu ajutorul amintirilor vezi cat te-ai schimbat si cum ceva ravnit atunci este considerat desuet acum. Cine mai bea Coca-Cola astazi?

Cand am implinit 19 ani eram dornica sa fac cat mai multe lucruri. Aveam facultate, un job part-time si meditatii pe care le dadeam la engleza sau matematica unor copii. Mai tine cineva minte ce era pe atunci? Eu tin minte ca existau cluburi si ca ieseam si stateam pana dimineata, apoi facultate si munca. Era perioada orelor putine de somn si a gustarilor nesanatoase. E nostim sa te uiti in urma si sa incerci sa iti amintesti cum ai evoluat de-a lungul anilor. Daca nu iti e rusine cu lucrurile pe care le-ai facut, cu siguranta te vei amuza de cum erau timpurile. Inca nu intrasem in UE, dar multe se reglementasera in cei 10 ani trecuti si tin minte ca visam sa ies si eu din tara pentru prima data. Anul urmator aveam sa fac asta. Ce mai era in 2001? Atunci era primul meu an de facultate si tot atunci am aflat ca la Litere este locul unde in primii 2 ani (din 4 cat am studiat eu), nu e bine sa gandesti. Este cel mai bine sa respecti ce scrie in carti. Am invatat asta cu greu, dar am reusit sa depasesc examenele. Apoi in anii urmatori poti sa lasi frau liber imaginatiei si sa dovedesti ce poti. Sigur ca nu inseamna ca vei dovedi cui trebuie, dar tu poti face asta. Am avut placerea sa fiu dezamagita de facultate in primii doi ani, dar sa fiu si bucuroasa ca mi-am urmat cu incapatanare convingerile. Si despre educatie o sa detaliez in alt articol pentru ca o gasesc extrem de importanta in vietile noastre. In 2001 am fost prima data la festivalul medieval de la Sighisoara. Si am fost extrem de placut impresionata de experienta. Ma gandesc ca acum nu as mai sta in gazda si nu m-as mai bucura de aceleasi lucruri simple, dar as reveni oricand cu drag in acel oras. Era un aer boem si o cetate ce te facea sa uiti complet de blocurile comuniste si rigiditatea unei societati inchistate. Anii 2000 au reprezentat schimbarile spre lumea buna pe care o cunoastem noi astazi. Pentru mine facultatea a insemnat deschiderea unui orizont de cunoastere cum nu mai exista. Anul 2001 a reprezentat operatia de corectie cu laser pentru a renunta la ochelari. Da, pe la 10 ani mama era chemata la scoala ca am nevoie de ochelari si atunci am decis ca e inutil si jenant sa port ochelari. Cand o sa ajung eu mare o sa imi corectez asta, i-am spus mamei. Si in 2001 l-am intalnit pe el, pe magnificul chirurg care m-a ajutat sa scap de ochelari. Il ador si astazi si imi amintesc cat curaj am avut sa intru in sala si sa urmaresc tot procesul. Nu mi-a fost teama, dar daca ar fi sa fac acum asta, nu as mai avea curajul. Tin minte fiecare moment al operatiei si nu a durut deloc. Recomand oricui are probleme cu vederea sa faca acest pas. Iata ca am avut o viziune si am avut dreptate. Nu nesocotiti tinerii si viziunile lor, caci pot avea dreptate. 

Cand am implinit 29 de ani imi doream sa termin de facut tot ce mai aveam pe lista pana in 30 de ani. Asta a speriat pe multa lume, dar mie mi-a dat mult curaj sa fac lucruri indraznete. In 2011 s-au repornit lucruri si oamenii si-au revenit dupa caderea din 2009. Am invatat sa locuiesc singura si sa nu imi fie teama sa dorm singura in casa la capatul celalalt al Bucurestiului fata de familie si prieteni. Sigur ca lucrurile nu au revenit tocmai la normalul din 2007-2008, dar se simtea o dorinta de a face lucruri din partea oamenilor si brandurilor. In 2011 am facut un tur de tara si nu am regretat ca am ales asa un concediu. Unele locuri le mai vazusem, altele le-am descoperit pentru prima data atunci si am ramas fascinata. Imi amintesc si acum vizita la Salina Turda. Am inteles ce inseamna abordarea Fondurilor Europene intr-o comunitate mica. Este important in viata sa invatam din tot ce ni se deschide in jur. Nu trebuie sa ramanem inchisi in obiceiurile noastre. Trebuie sa observam oportunitatile si sa le urmam acolo unde simtim ca e cazul. Asa s-au dezvoltat si deschis locuri asa minunate cum este aceasta salina. Imi place sa am parte de experiente noi, dar sa si repet unele deja traite. Mocanita o vizitasem in 2005, iar in 2011 avea deja pe traseu wc-uri puse pentru calatori in locurile de oprire, avea un foisor si bancute pe care sa stai sa iei masa in statia finala si trenurile reconditionate se inmultisera. A fost un an in care am vazut Lisabona, Barcelona, Londra si Varsovia, dar am ales sa fac concediul in Romania. Mi-au placut enorm de mult toate tarile vizitate atunci, dar aerul linistit din muntii nostri inseamna relaxare. Pe drumurile noastre am intalnit o caprioara care a tasnit rapid dintr-un tufis sfidand prezenta mea. Atat de surprinsa am fost incat nu am apucat sa o fotografiez. Amintirea acelei zvacniri lipsite de temeri a fost emblema peripetiilor ce au urmat. 

Concluzia lui 39 este ca in toti anii care se termina cu 9 a existat o anxietate pentru provocarile urmatorului deceniu pe care am invatat in timp sa o domolesc. In viata mea a fost mereu nevoie de multa agitatie ca sa pot face ceva maret. Nu stiu inca ce voi face anul asta si nu am foarte multe teluri. Am decis sa iau lucrurile cum vin si sa imi aleg batalii mai mici. Ma chinui inca sa inteleg elemente de baza ale noii lumi cum ar fi criptomoneda. Imbatranesc si pare ca banii economisiti nu mai sunt de valoare, valuta nu mai e buna pentru specula, imobiliarele devin redundante in contextul unui nou an de work from home, asa ca noua moneda imi da bataie de cap. Nu stie nimeni in ce e bine sa investesti, dar cu siguranta traim in lumea in care camere individuale, proprietati secundare si multe alte lucruri sunt un rau necesar. Poate aceasta moneda volatila este noul aur. Daca ar fi sa imi propun ceva simplu pentru 2021, mi-as propune sa il duc pe fiul meu in Grecia, tara in care apele sunt exact cum imi doresc, iar oamenii traiesc cu o demnitate de invidiat. Mi-ar mai placea sa il duc sa vada toate mocanitele din tara. Iata un scop dragut pentru cei 39 de ani pe care ii implinesc. Cred ca la 40 de ani o sa am alte provocari in cap, dar urmeaza sa mi le definesc in anul ce se scurge. Cel mai frumos lucru la mine este ca noul an de viata incepe aproape in acelasi timp cu anul calendaristic. Si asta imi da o energie senzationala de viata. La multi ani si multe actvitati!

Post a Comment