Țara lui Dau o șpagă, dar stau în față
Hey, tocmai am terminat de binge-uit “How To Get Away With Murder “- sezonul 6 – și am realizat că femeia aia luptă cu morile de vânt. Politica este mereu despre “Dau un ban, dar stau în față”. Și nu putem schimba noi asta, o țărișoară mică, aflată la congruența unor curente puternice, ceva din mentalitatea lumii. Trăim dintotdeauna în țara lui dau o șpagă, dar stau în față.
În prima fază trăim cu negarea – doar la noi se întâmpla asta. Vreau o țară ca afară. Nu mai vreau corupția asta. Totusi așa e peste tot. Da, sunt câteva state unde exista excepții, dar ca regulă generală, politica înseamnă un anumite tip de corupție. Și la nivel micro, unde se dorește înlăturarea corupției, nu sunt multi cei care apeleaza la sistemul de stat chiar și așa corupt cum e el. Care sunt defectele sale? Ei bine, avem exemple nenumărate. Suntem mereu buni de gura, dar nu îmbrățișăm și nu susținem sistemul privat. Avem mereu impresia că dacă plătim taxe trebuie să și recuperăm investiția. Totuși plătim asigurări și nu recuperăm întotdeauna banii și trăim cu impresia că așa e bine. Nu spun să nu plătim asigurări pentru case și mașini, căci ar fi o nebunie. Eu plătesc de ani de zile și singurul moment când am apelat la asigurare pentru un act de vandalism, am plătit consecințele. Da, depui bani la asigurări și pentru că nu apelezi la poliță, trăiesc unii foarte bine. Dacă apelezi la ea, te consideră ca având un risc crescut și îți va crește asigurarea data viitoare. Apoi asigurarea de casă, în caz de furt sau inundație este la fel de inutilă. Plafonul lor mic este maxim ce primești. Și oricum se bazează pe faptul că poliția nu o să îți recupereze nimic și nu se va ajunge la un proces veritabil.
Apoi mai sunt cumetriile de la muncă. Da, ai uitat câte cadouri scumpe trebuie să cumperi? Ai și uitat când ai simțit ultima dată fericirea de a dărui ceva cu suflet. Nu, întotdeauna e vorba de șeful sau de cumetria la care trebuie să te duci. Ei bine, de ce vrem scene din astea? De ce căutam să ne împrietenim cu șeful? De ce dăm like-uri? Ca să stăm liniștiti în față. Din lăcomie sau din nesiguranța proprie.
Să nu uităm sistemul educațional, unde strângem bani să luăm cadou pentru profesori. Este mereu un motiv de mândrie pentru părinți să ducă o atenție doamnei. Doamna e plătită pentru servicii. Florile și cadourile se duc pentru că așa am crescut și noi. De ce facem cadouri? Ca odraslele să ia note mai bune? Ca odraslele să fie tratate cu grijă mai mare? Ca aceste progenituri să nu uite că ei sunt buricul pământului?
O să pun aici și banii dați pentru un cerșetor sau pentru o cauză nobilă. De cele mai multe ori ne și “lăudăm” cu asta: poate puneți și voi pentru cauza asta, că eu am pus deja. Învățasem și în școală că un psihanalist celebru spunea că dăm bani nu din mila, ci din orgoliu personal. Și sigur că nu ne gandim la asta când facem gestul, căci o facem involuntar. Dar acum că ați citit despre asta, încercați să vă gândiți cum e mai bine?
Și mai sunt câteva exemple și ele nu se limiteaza la politică. E o cultură a omului sa dea bine, să socializeze, să pară că este altcineva decât este de fapt, să se uite mereu în grădina vecinului. Așa că țara noastră nu e doar despre Dau o șpagă, dar stau în față. De la sistemul medical, unde simțim nevoia unei recompense ilegale, la sistemul educațional, unde vrem să avem orgoliul nostru ridicat până la cer, și la sistemul serviciilor, unde dăm o șpagă să recompensăm incompetența sau competența. Țara lui Dau o șpagă, dar stau în față trebuie să se termine. Dar ca ceva să se schimbe, noi trebuie să învățăm să dăm banii oficial exclusiv și să domolim un pic orgoliul personal. Spun asta căci în weekend o să faceți o vizită la coafor, la cosmetică, la terasă sau restaurant și vă veți simți bine lăsând o șpagă mică.
Sursă foto: Pexels.
Articolul face parte dintr-o serie denumită “Țara lui…”
