Mama SRL

Am decis astazi sa discut despre un subiect sensibil si anume cum ne afecteaza sanatatea noastra de astazi mila de odinioara. Pare straniu, nu-i asa? Ei bine, m-a starnit ingrozitor de tare in aceasta dimineata norul pe care l-am vazut in fata si din care nu se mai distingea linia orizontului. Am crezut initial ca mi se pare sau ca e un fenomen meteo. Dar am citit apoi o stire despre cum nivelul de poluare al aerului cu praf a ajuns si la 350% fata de nivelul normal in aceasta dimineata in Bucuresti. Si m-am gandit sa analizez un pic situatia impreuna cu istoria unor frustrari reprimate din scoala. 

Totul incepe cu cadourile pe care le primeau profesorii din partea unor parinti. Sigur ca nu toti copiii ai caror parinti duceau cadouri la scoala se dovedeau in urma fata de restul clasei si aveau nevoie de o incurajare falsa din partea profesorului. Dar e nevoie de maturitate din partea unui copil sa invinga nesiguranta parintelui. Amintesc de acele cazuri intrucat avem multi o teorie si plecand de la zicala “Pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti”, tin sa va spun ca nu ne lasa sa traim chiar unii din acei copii. Vreti sa stiti de ce? In primul rand parintii lor tineau foarte mult la orgoliul personal si voiau ca ale lor odrasle sa fie in rand cu ceilalti sau chiar premianti. Nu au acordat nicio clipa atentie potentialului propriului copil. Au vrut mereu sa isi hraneasca un ego imens despre cum copiii lor vor avea numai note mari si vor ajunge undeva. Nu au avut nici macar incredere in cei mici. Acesti copii poate aveau un potential foarte mare, dar cand mama si tata participa activ la o privare de realitate, nu prea au cum sa recupereze pe cont propriu. Adica daca tu ai lua nota nedreapta, te-ai intoarce vreodata sa asimilezi ce ai pierdut? Nu, nimeni nu o va face. Asta se intampla practic cand platesti ca al tau copil sa aiba note nedrepte. El va ramane cu acele lacune si cu neincrederea in sine. Si apoi acesti copii au ajuns sa termine un liceu. Mai cu o meditatie cu profesorul de la clasa, mai cu o atentie, au copiat un pic pe colo si pe dincolo si au ajuns sa termine o scoala sau chiar o facultate. 

Apoi, fix aici ne urmaresc fantomele trecutului. Mai tineti minte ca bugetarii erau extrem de multi cu ani in urma? Daca nu ma insel fix la precedenta criza economica ne-am confruntat cu scaderea salariilor acestor angajati la stat. Da, fix atunci. Si nimeni nu a reusit sa filtreze un pic din toti angajatii de la stat. S-au facut tot felul de restructurari, dar e greu sa dai afara un fiu, un nepot, un fin si alte rubedenii. Da, sunt cateva institutii unde acei copii ajutati de parinti sa treaca clasa cu note mari si cunostinte zero, au fost angajati. Erau doua locuri unde puteau fi usor inclusi intrucat nu se punea problema unei epidemii sau a unor probleme cu mediul. Ei bine, da, oamenii care nu au invatat niciodata temeinic, care nu au avut incredere in ei decat prin tupeul stil domnul Goe, fix acei oameni judeca astazi daca in tara poluarea este cum trebuie sau de unde vine sau care sunt factorii determinanti, ce masuri de sanatate se iau in crese, gradinite etc. Si credeti ca invatati fiind cu niste cadouri si atentii pentru profesori, nu considera ca si lor li se cuvine astazi acelasi tratament? Si credeti ca parintii lor regreta astazi ca suferim noi toti de pe urma lacunelor si lipsei de interes a odraslelor lor rasfatate? Ei bine, nu. Oamenii astia nu au decat orgoliu. Nici ei si nici progeniturile lor meschine nu cunosc ce inseamna bunul simt. Ei viseaza doar avutie, laudarosenie, habar nu au ce inseamna protectia mediului sau sanatate publica. Da, aici este problema noastra. Nu avem curajul sa spunem lucrurilor pe nume. Sa aratam cu degetul spre acel coleg pe care il stiam incapabil de ceva si care astazi poate conduce sau lucreaza intr-o asemenea institutie. Avem fie nevoie de el, fie ne e rusine sa zicem ca am facut scoala cu el, ca poate lumea o sa spuna si despre noi ca suntem la fel. Da, fix de ce zice lumea ar trebui sa ne pese. Fix despre asta este vorba. 

Dar nu se gandeste nimeni cat suferim noi toti astazi pentru ca oameni fara educatie si exercitiu al mintii conduc aceste institutii? Stiti ca am intrebat un om care se ocupa de masuri de reciclare si protectia mediului de ce nu ducem mastile de protectie la farmacii si acestea sa le trimita mai departe la un incinerator. Si mi s-a raspuns ca nu au farmaciile bani sa trimita la incinerator. Am ramas masca de raspuns. Adica daca o afacere mica de familie arde niste deseuri in curtea lor din oras poluand aerul, trebuie sa o iertam pentru ca nu are bani sa trimita gunoiul unde trebuie? Adica eu daca nu am bani sa platesc intretinerea sunt iertata pentru ca nu am? Vedeti? Fix de asta am ajuns sa fim afectati. De aceasta mentalitate de a ne fi mila de unii si de altii, de eterna zicala “Nu vezi ca nu are saracu’” si de faptul ca nu am judecat niciodata lucrurile la rece. Daca nu are, nu are de ce sa ceara. E foarte simplu. Adica noi ramanem in bula noastra perfecta si credem ca facem bine inchizand ochii si iertand, dar ei nu ne iarta pe noi. Noi nu avem nicio sansa sa depasim epoca si mentalitatea societatii comuniste daca nu depasim spaga, mila si acest “ce zice lumea”. Da-o-ncolo de lume! Ia un pic initiativa si arata ca iti pasa de repercursiunile milei! Sa vezi ca lumea o sa te respecte mai mult. Si lumea asta o sa fie fix lumea de afara. Altfel, stai si inghite tot ce ti se intampla si vei ramane in aceeasi mocirla in care te plangi ca nu ai “o tara ca afara”. Totusi nu putem sta indiferenti si sa veedm cum ne afecteaza sanatatea noastra de astazi mila de odinioara.